Superstitii si traditii de Sf Arhangheli Mihail si Gavriil

De Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil sunt strict interzise indeletnicirile casnice, cine nu se spune acestei reguli fiind sortit sa aiba parte de mare chin inaintea mortii.
Potrivit credintei, Arhanghelul Gavriil este cel care, trimis de Dumnezeu, i-a dat de veste Fecioarei Maria de taina intruparii Domnului si tot el a adus lui Ioachim si Ana vestea zamislirii Maicii Domnului.
In ceea ce-l priveste pe Arhanghelul Mihail, acesta, se spune, ca poarta cheile Raiului, este un vrednic luptator impotriva diavolului si vegheaza la capataiul celor bolnavi. Daca acestora le este scris sa moara, Arhanghelul Mihail sta la capul lor, in partea dreapta. Se crede ca in stanga sta diavolul, gata sa insface sufletul celui care trece in nefiinta, iar Arhanghelul Mihail are menirea de a-l salva pe muritor de la aceasta, retezandu-i Necuratului capul cu sabia. Incaperea, se spune ca se umple de sange, motiv pentru care totul trebuie spalat si curatat in camera respectiva. Daca bolnavilor le este dat sa traiasca, atunci Mihai sta la picioarele lor.
Pentru ca atat Sfantul Mihail, cat si Sfantul Gavriil sunt vazuti ca pazitori ai oamenilor de la nastere pana la moarte, in credinta populara se spune ca ziua de 8 noiembrie este cea mai nimerita pentru a aprinde o lumanare, pentru a fi calauzit spre Rai in viata de Apoi. Aceasta, pentru ca, potrivit folclorului, cei doi sfinti participa si la Judecata de Apoi.
De asemenea, in credintele populare Sfantul Mihail este si protectorul Lunii si al Soarelui si ca ori de cate ori diavolii incearca sa le fure de pe cer (eclipse), nu ezita sa se lupte cu ei.
Ziua de 8 noiembrie este totodata un hotar intre toamna si iarna. Oamenii din popor cred ca Marmareau, sotia lui Scaraotchi vrea cu orice pret ca iarna sa se abata imediat asupra oamenilor, insa Mihail are rolul de opri venirea brusca a anotimpului rece.
Totodata, Arhanghelii sunt considerati in regiunile de munte drept ocrotitori ai oilor, asa ca in aceasta zi, se face o turta din faina de porumb, simbol al fertilitatii. Daca turta cade cu fata in sus, atunci ciobanii vor avea parte de miei, daca ea cade cu fata in jos, atunci inseamna ca oile vor fi sterpe.

Sursa Pro TV
 

TRADIŢII ,OBICEIURI si SUPERSTITII de 29 august -Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfântul Ioan Botezătorul este cunoscut în mod special pentru sfinţenia vieţii lui, pentru severitatea ascezei şi râvna înflăcărată după dreptate şi după cele cereşti. A fost denumit de imnologii Bisericii 'înger în trup' sau 'înger omenesc', iar în calendarul ortodox îi sunt închinate nu mai puţin de trei sărbători, fiind cea mai cinstită personalitate a Vechiului Testament, potrivit basilica.ro.

În această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde - mere, pere, prune, căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului, nici pepeni sau nuci, pentru că miezul lor seamănă cu o cruce.
De asemenea, din ajunul sărbătorii nu se mănâncă preparate cu varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat de şapte ori capul pe varză şi iar a înviat.
Dintr-un sentiment de pioşenie, nu se mănâncă roşii, nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu, alimente care amintesc de sângele vărsat în timpul decapitării Sf. Ioan.
Acum se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate.
De asemenea, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri şi pâine.
În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se foloseşte cuţitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna.
La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii se păstrează o datină străveche : postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.

 http://www.realitatea.net

Joia Mare-.tradiții si superstiții

In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".

Superstiții și tradiții în martie

1 - 9 martie, Zilele Babei Dochia, obiceiuri, superstitii, povesti

   

Pe 1 martie, biserica noastra crestin-ortodoxa praznueste Cuvioasa Mucenita Evdochia, Dochia, asa cum i-a ajuns numele pana la noi, gratie legendelor care au strabatut mileniile.
Indiferent de varsta, povestile plac, aduna seara familia la vorba, infierbanta imaginatia, binedispun, mai ales cand poarta in ele un sambure de adevar. Despre Dochia, legendele spun ca era o batrana rea si capricioasa.

Lasandu-se pacalita de vremea frumoasa si crezand ca primavera a venit, porneste pe munte cu oile la pascut. Prevazatoare, insa, Dochia si-a luat pe ea noua cojoace, dar pe drum a lepadat unul cate unul asa ca, ajunsa-n varf de munte, dupa noua zile, cat a durat calatoria, se lasa un ger naprasnic, de sa crape pietrele.

Atat Baba Dochia cat si oile ingheata si sunt transformate in stane de piatra. Moartea Dochiei, sus, pe munte, in a noua zi a calatoriei sale, este considerata hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.

Ciclul de noua zile, cat dureaza calatoria Dochiei pana in varf de munte este numit, in traditia populara, Zilele Babei. In aceasta perioada vremea este capricioasa, schimbatoare, exact cum ne este prezentata Baba Dochia in povestile ajunse pana la noi, zile in care razele calde ale soarelui se intrepatrund cu ploaia, lapovita, ninsoarea si uneori chiar cu gerul si viscolul.

La noi, ca si in toata zona balcanica, locuita candva de traci, exista obiceiul ca intre 1 si 9 martie, fiecare om sa-si aleaga o zi despre care sa spuna ca "asta e Baba mea!" Se crede ca, asa cum va fi vremea in ziua respectiva, asa ii va fi si norocul in tot anul care urmeaza.

Vremea calda, insorita inseamna fericire, belsug, impliniri si multe bucurii. Vremea rece, ploioasa, cu cer innourat si precipitatii diverse, ploaie, ninsoare, lapovita inseamna necazuri, saracie, lacrimi, durere, neimpliniri. "Baba" se poate alege dupa data sau ziua de nastere.

Cele mai multe obiceiuri si superstitii legate de "Babe" se refera la ziua de 1 martie.

In trecut, ziua Dochiei se respecta, nimeni nu muncea, oamenii nu scoteau vitele la pascut, femeile nu spalau rufe si nu dereticau prin casa. Multi credeau ca, respectand-o ca pe o sarbatoare, vor avea recolte bogate, vor fi feriti de boli si de necazuri si vor fi norocosi.

Intr-adevar, timpuri vechi, timpuri de poveste, cand oamenii, in naivitatea lor de-a dreptul induiosatoare, credeau in puterile unui personaj de legenda, personaj pe care, de altfel, il detestau si-l respectau, in acelasi timp, deoarece erau incredintati ca Baba Dochia avea puteri supranaturale.

Astfel, oamenii credeau ca Baba ii poate feri de inec, le poate ajuta animalele sa se ingrase si le apara vitele de boala.

De asemenea, Ziua Dochiei mai era respectata si pentru ca frigul sa nu aduca pagube pe camp si oamenii sa fie ocrotiti de furtuni, pentru ca ploaia sa nu fie zgarcita cu ogoarele satenilor si anul sa fie unul bogat.

 http://www.ziare.com/