Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

L
LALEA-mare izbândă.
Frunza pisată amestecată cu slănină,prăjită în untdelemn,se punea pe răni.

LĂCRĂMIOARĂ-noroc și prosperitate.
Tulpinile în ceaiuri,contra durerilor de piept.
Se prepara odinioară o...apă de obraz,în credința că cine se va spăla cu ea va fi alb ca laptele.
Roua de pe flori-picătură de ochi contra conjuctivitei.

LEUȘTEAN-moștenire apropiată.
Frunzele în legături contra durerilor de cap.
Ceaiul de frunze-la tusea măgărească.
Rădăcină opărită se punea călduță la junghiuri.
Leac bun contra febrei tifoide,răspândită altădată.
În magie:se poartă leuștean spre a fi ferit de lingoare.

LILIAC-iubirea care renaște.
Frunze fierte în lapte-contra petelor de pe obraz,
Florile se beau pentru ...pofta de mâncare(fierte cu pojarniță).
Femeile sterpe,în credința că vor rămâne grele,fierb liliac în miere și vin și-l beau.

LOBODĂ-afacere bună.
Frunzele-leac pe răni și tăieturi.
Decoctul contra diabetului.

LUCERNĂ-virtute.
Florile se dădeau porcilor bolnavi de brâncă.

LUMÂNĂRICĂ-înșelăciune.
Rădăcina macerată,pusă în țuică,se lua contra astmului.
Se folosea însă eficace împotriva gălbinării(icter).

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

G
GAROAFĂ-iubire pătimașă,dar curată.
Ceaiul de flori-contra răcelii.
Rădăcină se plămădea în rachiu,care se bea contra gălbinării.
Decoctul-în spălarea rănilor,de viermi.

GHIOCEL-înseamnă nădejde.
În scăldători contra reumatismului.
Cu decoct se făceau altădată spălături.
Există la noi credința următoare din bătrâni:copiii aduc multe flori acasă,mamelor,în speranța că vara,vor roi în ogradă tot atâția puișori.

GORUN-noroc surprinzător.
Scoarța mărețului copac se folosea ca leac al rănilor învechite.
Cu negreala din gogoșile de pe frunze se ungea pecinginea.
Decoctul ghindei prăjite-contra diareei.

GRÂU-dificultăți în amor.
Cu făină de grâu,amestecată cu untură de plante,se oblojeau bubele rele.
Cu tărâțe și flori de fân se făceau scăldători contra răcelii.
O credință veche:semănătorul să arunce mai întâi,sămânța pe ogor cu ochii închiși,zicând:așa să nu vadă păsările grâul ,cum nu-l văd eu acum.

GUTUI-stânjeneală efemeră.
Ceaiul-contra tusei,răgușelii.
Din semințe se prepară....apa de ochi.
Din semințele plămădite în apă se mai făcea și un unguent pentru sânii crăpați ai femeilor care alăptau.

H
HREAN-veste pe curând.
A intrat în multe leacuri băbești.
Frunzele și rizomul-contra durerilor de cap.
Legături pe frunte cu frunze de hrean ras;pe moalele capului amestecat cu oțet.
Contra gâlcilor se mănâncă mult hrean și se bea rachiu.
Contra durerilor de dinți-hrean fiert cu vin.
Leac obișnuit contra bolii de plămâni.

I
IASOMIE-are înțelesul de bucurie
În terapeutica populară;scoarța rădăcinilor se folosea contra frigurilor,nevralgiilor.

IEDERĂ-neliniște,tinerețe.
Frunzele se întrebuințau în buboaie,umflături.
Se fierbe și se scaldă bolnavii în iederă.
Decoctul plantei întregi se lua ca astringent contra diareei,scurgerilor de sânge și ...pentru năduf.Dar și contra bolilor de burtă și ficat.
E bună și contra negilor,cum credeau romanii;ia o pietricică,învelește-o în iederă și atinge negul.Arunc-o în loc umblat,căci negul va trece asupra celui care va lua pietricica....

IN-răspunzi la un serviciu făcut.
Ceaiul din semințe de in-pentru tuse.
Uleiul-în arsuri.
Contra limbricilor-sămânță de in fiartă.cu dohot de la farmacie.

IZMĂ-mândrie nejustificată.
Ceaiul contra colicilor la copii,dar și la oameni mari pentru dureri de stomac,crampe .
Pentru dureri de dinți se ținea în gură rădăcină pisată cu rachiu.
La sughiț se recomandă rachiu de izmă creață.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

D

DAFIN-plânset și lacrimi.
Din foi și boabe se prepară o alifie pentru răni deosebite.
Amestecate cu baligă de oaie,se puneau în legături contra durerilor de picioare.

DEDIȚEL-exprimă griji.
Din frunze-o fiertură picurată în ochi contra durerilor.
Cu florile uscate se afumau copiii care nu puteau dormi noaptea.
Cu ,,apa de dediță,, căpăta femeia pielița albă și  rumenă,în vremea boieroaicelor.

DOVLEAC-viață lungă.
Pentru gâlci-dovleac copt legat la gât.
Vrejul lung-în scăldătorile celor slabi,bolnăvicioși.
Superstiții:ca să nu faci râie,nu mânca dovleac după Crăciun.
Dacă femeia gravidă fură un dovleac,naște copil pleșuv ca dovleacul.

DUD-semnifică o întâlnire ratată.
În vechea terapie populară,cu frunzele de dud se făceau băi contra reumatismului,
Ceaiul-contra diabetului.
Se fierbea în vin negru,care se bea contra hepatitei.

F
FASOLE-dezordine în viață.
Pe arsuri se puneau,altădată boabe de fasole pestrițe,pisate cu boabe de porumb.
Iahnia e bună pentru...degerături.
Ceaiul de...tulpine,e bun de durerile de rinichi.
Superstiție.nu mânca fasole în prima săptămână din postul mare că faci bube.

FERIGĂ-iubire fidelă.
Rizomul cules toamna e bun contra teniei,pisat și amestecat cu miere.
Mai este bun pentru astm,inimă,dureri de piept,de dinți,de picioare.
Frunzele de ferigă se pun în scăldători,mai ales pentru copiii rahitici,cu deformații.
Mai este leac contra căderii părului.
Feriga înflorește noaptea.
Se crede că cine o vede înflorind,va avea mulți bani.

FLOAREA SOARELUI-adorație.
Uleiul e alimentar,dar și pentru unguente miraculoase.
Și florile sunt bune.
Ceaiul înlătură durerea de cap, amețeala,tusea,răgușala,pojarul.
Uleiul călduț se toarnă în urechi,în caz de dureri.
Până și la o insolație cu dureri de cap i se descântă bolnavului floarea soarelui,cu care este afumat....

FRAGI-prosperitate.
Ceaiul din rădăcini-contra tusei.
Cu decoct se spală bubele.
Ceaiul de tulpini-în boala de rinichi.
Fetele se spălau cu floare de fragi,ca să fie plăcute.
Superstiție spectaculoasă-nu dormi afară după ce ai mâncat fragi,că șerpii pot fi atrași de mirosul plăcut și pot intra prin..... gura deschisă.

FRASIN-amabilitate.
Seva recoltată primăvara e bună pentru tratarea bubelor.
Cenușa de frasin-în răni rele.
Ceaiul de frasin-în boli de rinichi,icter,gută.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

C

CARTOF-izolare,singurătate.
Tăiați felii,se pun pe frunte ori la tâmple,contra durerilor de cap.
În turtițe de cartofi copți și amestecați cu untdelemn,legate la gât- contra gâlcilor.

CASTAN-teamă puternică,dar nemotivată.
Castanele se fierbeau altădată și în zeama lor,încă fierbinte,se țineau membrele degerate.
Uscate și pisate se dădeau cailor ,să se îngrașe.

CASTRAVETE-influență nefastă.
Prin presare,sucul era folosit pentru purificarea sângelui,în afecțiunile pulmonare;azi,, laptele de castravete,,-în cosmetică.
Altădată,vrejurile și cârceii se foloseau contra durerilor de pântece.
Femeile foloseau decoctul contra pistruilor,petelor de pe obraz.
Nu bea apă,după castravete,că ți se apleacă.

CĂPȘUNI-sănătate,plăceri.
Rădăcinile se fierb în vin,contra tusei.
Ceaiul în boli de rinchi.
Rădăcina și cârceii-bune de leac la femei în timpul ciclului.

CĂTINA-noutate plăcută.
Medicina populară întrebuințează scoarța rădăcinilor ca diuretic,sudorific,aperitiv,astringent.
Frunzele și ramurile-contra reumatismului,în boala splinei.

CEAPĂ-amenințare de boală.
Foarte întrebuințat leac popular.
Bulbul pisat sau copt-contra bubelor,rănilor.
În arsuri-ceapă pisată,amestecată cu smântână.
La gâlci,cataplasmă de ceapă pisată cu sare,untură,praf de pușcă.
Femeile care n-au lapte să mănânce multă ceapă.
După ce-ți scoți acul de albină ori de viespe,freacă locul cu ceapă.
Însă capătă dureri de ochi,zice o credință,acel care aruncă ceapă în foc ori mănâncă pielița subțire.

CICOARE-victorie.
Decoctul florilor în boli de ochi.
Ceaiul contra durerilor abdominale,calmarea durerilor canceroase,scăderea tensiunii.
Rădăcină-pentru durerea de inimă și vătămătură.
Ceaiul-pentru înnoirea sângelui.
Fetele se spală cu floare de cicoare,ca să fie plăcute.
O superstiție-femeile se încing cu tulpina,la Sânziene,ca să nu le doară mijlocul.

CIMBRU-activitate cu folos.
Decoctul-contra durerilor de dinți,dar și cele de stomac.
Ceaiul -contra bolilor venerice,contra anemiei.

CIUBOȚICA CUCULUI-mulțumire,bucurie.
Ceaiul-contra durerilor de cap.
Pisată cu apă,se bea contra frigurilor.
Rădăcina fiartă-în boli de rinichi.
În preajma plantei,se zice,își face cuib ...cucul.
Florile se legau la vasele de lut ce se dădeau de pomană,în amintirea morților.

CÂNEPA-noroc în afaceri.
Din semințe fierte-alifie pentru răni,bube dulci.
Contra durerilor de urechi,se ținea urechea pe o oală în care se puneau cărbuni aprinși și sămânță de cânepă.
Contra hemoroizilor,se făceau băi cu ,,pâzderii de cânepă,,rămase de la meliță.
Julfă de sămânță ,cu lapte,se bea pentru a opri vărsăturile și contra otăvurilor.
Decoctul de ,,pâzderie,,de la meliță-contra limbricilor.
După naștere,femeia bea ceai de sămânță de cânepă,ca să-i aline durerile.
Magii populare:ca să crească bine cânepa în acel an,femeile beau și joacă vârtos la Sf. Vasile sau în ziua lăsatului de sec din postul mare.
Când vezi o rândunică primăvara,aruncă țărână în sus,că atât va crește cânepa de înaltă.

COADA ȘORICELULUI-înseamnă pagubă.
Folosită la răni și tăieturi.
Bună și contra pecinginei.
Ceaiul-contra bolilor de piept,tusei,astmului,diareei,dar și pentru căpătarea menstruației la femei.

CRIN-amor,castitate.
În leacuri:remediu pentru răni,arsuri,tăieturi.Florile-într-o sticlă cu apă,contra durerilor de ochi.
Ceaiul-pentru curățireasângelui.
Ceapa de crin fiartă-pe bube,umflături sau alifie de crescut sprâncenele.

CUCUTĂ-perfidie,trădare.
Oblojeli cu frunze-calmante pentru abcese.
Pisată cu oțet și untdelemn-contra durerilor de șale.
Băi contra hemoroizilor și bolilor femeiești.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

B

BRAD-teamă,suferință.
Rășina lecuiește diferite boli,sub formă de alifie în care babele puneau ceară,seu,coada șoricelului,scrum de copită de cal,pânză de păianjen,plămădite în rachiu.
Se ungeau bubele.
Rămurele tinere-în băi contra reumatismului.
Ceaiul din conuri verzi-contra durerilor de stomac.
,,Cucuruzul,, de brad se ținea călduț în gură la durerea de măsele.
O superstiție:să nu răsădești brad,căci vei muri când rădăcina lui va fi cât capul tău.
Se zice în folclor că anul va fi bogat în toate atunci când bradul face cucuruzi mulți,cu polen galben.

BRÂNDUȘĂ-regret.
Florile folosite la vopsit lână și ouă.
Leac pentru răni,degerături,contra reumatismului.
Decoctul folosit contra păduchilor de cap și...cheliei.
Brândușa e...bucuria morților și e păcat să o rupi(cea de toamnă).

BRUSTUR-semnifică lucrarea cu folos.
Important leac băbesc.Frunzele crude se pun pe buboaie,răni,umflături.
Udate cu oțet-leac contra durerilor de șale.
Din decoct se făceau spălături pentru creșterea părului,iar decoctul din rădăcină contra bolilor venerice.

BUJOR-înseamnă rușine.
Ceai din flori contra durerilor de piept.
Bun în boli femeiești,contra epilepsiei,cârceilor,viermilor.
În medicina veterinară-când vitele urinau sânge.
În scăldătoarea pruncului născut,dacă e băiat,se pune bujor,ca să fie rumen ca bujorul.

BUSUIOC-ură,sărăcie.
Se punea pe jăratic și fumul se trăgea în piept,contra tusei și guturaiului.
Cu tulpinile de busuioc aprinse se ardeau negii.
Ceaiul în boli de stomac și rinichi.
În practici magice,are atribute benigne,protectoare.
Se punea în prima scaldă a copiilor.
Fetele și miresele îl poartă în sân,la brâu ori la cap,ca să aibă noroc în dragoste.
Altele îl așează.în ajunul Bobotezei,sub pernă,ca să-și viseze ursitul.
Se mai pune în perna pe care dorm mirii.

Limbajul plantelor

(MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE)

                                                                   
A

AFIN-semnifică nevoia de spațiu deschis.
Leac ideal contra diareei(fructele și frunzele),dureri de stomac,boli de piept,inimă.

ALBĂSTRELE-exprimă delicatețe.
Se plămădeau în vin și bere pentru cei ce nu puteau urina,iar pisate ca purgativ.
Ceaiul pentru răceli.
Zeama de rădăcină-pentru bolile de piele.
Fiertura vindecă de ochi albaștri.

ALUN-bunătate,sinceritate.
Leac băbesc contra vătămăturii(alune pisate,puse în rachiu cald,amestecat cu untdelemn).
Ceaiul din floare-în boala de piept.
Băi de alun făcute copiilor slăbănogi,ca să-i întărească.
Vrăji făcute,,călare pe băț de alun,,de fete,ca să se mărite cu iubitul.
Nuiaua de alun,în descântece e... nașul șarpelui,ca să nu muște.

ANASON-ceartă,nenorocire.
Leac vechi contra răcelii,răgușelii(ceai din frunze,semințe,decoct).
Bun și pentru bolile de stomac,intestine.
Fiert în vin era folosit împotriva mușcăturilor de șarpe.
Semințele în furajarea vacilor,ca să dea mult lapte.

ANGHINARE-prevestește o catastrofă.
Ceaiul din frunze-în boli de ficat,splină.
Extractul se folosește în afecțiuni hepatice,colite,alergie.

ARDEI-grijă față de sănătate.
Leac popular contra junghiurilor,durerilor de mâini și picioare(pisat și pus nouă zile în spirt).
Bătrânele,altădată, dădeau bolnavului de friguri vin roșu amesctecat dens cu iuțeală de chipăruș.
Mureau ploșnițele din casă dacă afumai tare cu ardei.
La nunțile oltenești,dacă mireasa era virgină,soacra îi punea la gât un șirag de ardei roșii.

ARȚAR-înseamnă prudență.
Frunzele și coaja copacului-folosite la vopsitul în negru.
Fructele și decoctul cojii-contra diareei și hemoragiilor.
Unguent pentru răni.
Pentru ,,dor de inimă,,se fierbeau flori de arțar și se beau de tineri.

Superstiții legate de Stretenie(2 febr)

Numită popular „Stretenia”, această zi era respectată, în special, de crescătorii de animale, pentru ca fiarele sălbatice (urşii şi lupii), să nu le atace gospodăria. În unele locuri, aceasta era ziua boilor, când erau hrăniţi direct din mâinile oamenilor, nu cu furca, semn al respectului faţă de animale. Se credea că dacă boii beau apă din urmele lăsate de picioarele lor, anul va fi unul mănos.
Stretenia sau Stratenia era considerată o femeie rea, periculoasă şi schimătoare, asemănătoare, într-o oarecare măsură cu Baba Dochia. Ofensată de Trifon, îl pedepseşte pe acesta: turmele lui sunt mâncate de lupi. Firea ei capricioasă este observată şi în vremea din această perioadă.
-Dacă apa este dezgheţată, Stretenia o îngheaţă; şi invers.
-Dacă este deja zăpadă, din această zi se va încălzi.
-Dacă de Stretenie este cald, vara va fi una călduroasă şi îmbelşugată, iar de va fi frig, vara nu va aduce rod. Înainte, oamenii nu lucrau în ziua Strateniei gheţii, de teamă să nu îngheţe. Se crede că, Stretenia ne apără de lupi, înec şi foc. Se zice că în această zi ursule iese din bărlog.
Tot în această zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În unele zone, bărbaţii merg la vie, să o taie şi să o lege. Din bucăţile tăiate îşi împodobesc brâiele, pălăriile şi fac un praznic la care dezgroapă o sticlă de vin din anul trecut.

Tradiţii:

Stratenia este o sfântă lăsată de Dumnezeu pentru unii oameni spre a le aduce bine, când se roagă la ea, mai ales la o nevoie mare. Se mai spune despre dânsa că, fiind sfântă şi mergând pe pământ iarna într‑o sanie a unui gospodar de la un sat la alt sat, gospodarului îi trage boii la sanie de sete. El i‑a zis că nu are unde să‑i adape. Sfânta s‑a rugat lui Dumnezeu să se facă zăpada de sub boi apă. Omul i s‑a închinat sfintei şi şi‑a adăpat şi boii lui. În ziua de Stratenie se zice în sat vorba: „Boul trebuie să beie apă dintre picioarele lui“.
♦ De Stretenie, unde calcă boul izvorăşte apă, pentru că Maica Domnului e izvoditoare de apă.
♦ Filipii se ţin doi, unul duminica, altul luni, la Lăsatul Secului de Postul Mare; întâi e bărbatul, şi pe urmă femeia. Luni nu lucrează nimeni, se zice că femeia e rea, pentru că a trecut bărbatul înaintea ei. Femeile cinstesc mult această sărbătoare, bând rachiul la cârciumă, spunând că cinstesc pe femeie (Filipia), pentru ca să le crească cânepa peste an. Dacă nu o ţin, zic că fac bube pe mâini şi pe degete.
♦ Dacă îşi strică ursul bârlogul său, în această zi, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape; dacă el iese afară în această zi, însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Ursul în această zi iese din peştera sa afară şi joacă jur‑împrejur şi, dacă este soare şi‑şi vede umbra, atunci se bagă în bârlog şi nu iese, ci mai doarme încă şase săptămâni, căci chiar atât mai ţine iarna; iar dacă nu‑şi vede umbra, atunci rămâne afară şi iarna se întrerupe.
♦ Strătenia e zi rea, cu ceasuri rele. Cine se naşte sau face nuntă în această zi nu‑i merge bine.
♦ În această zi se întâmpină iarna cu vara şi se iau la luptă. Vara zice că de‑amu iarna să se ducă, că vine ea, dar iarna nu se dă şi se luptă.

Obiceiuri:

Târcolitul viilor – ocol ritual al viţei de vie, străvechi obicei de început de an nou viticol. Capul familiei merge la vie în dimineaţa acestei zile cu bundăretele (un fel de caltaboş) şi plosca sau sticla de vin în traistă. Acolo dă ocol, o dată sau de trei ori viei şi se opreşte la colţurile plantaţiei, unde oficiază următorul cult: taie câte o bucată din bundărete şi o pune pe pământ, lângă butucul de vie, retează o coardă de viţă, unge tăietura cu funingine adunată de pe vatra focului şi amestecată cu untură, picură vin peste butucul de viţă, mănâncă o bucată de bundărete şi bea o gură de vin. În final se pronunţă o formulă magică, sub formă de monolog sau dialog:
„Doamne, să‑mi faci strugurii cât bundăretele!“;
„Cum este bundăretele de mare aşa să se facă strugurii de mari!“;
„– Bună dimineaţa, vie!“/ „Mulţumesc, Ilie!“/
„– Faci vin sau te tai?“/
„– Fac!“, simultan cu gestica rituală. Coardele tăiate se pun în cruciş pe piept, se fac cununi aşezate peste căciuli, se aduc acasă unde se plantează, devenind „Norocul viţei“. Proprietarii se cinstesc din belşug şi se întorc acasă cu chiote şi veselie.
Apărător de rele şi durere: Stretenia se ţine fiind rea de lupi, căci ei în acea zi se împerechează.
♦ Stratenia se ţine pentru pocituri, pentru a nu li se strâmba mâinile şi picioarele.
♦ Se ţine ca să ferească câmpul de lăcuste.
♦ E rău de pagubă în casă.
Oracular: Dacă boul bea apă în acea zi din urma lui, este un semn că trece iarna.
♦ Dacă bea un bou apa ce curge din straşină, anul va fi cu mană pentru albine şi oi.
Despre vreme: Dacă trece Stretenia peste apă şi apa e dezgheţată, atunci se mânie şi‑şi face pod peste dânsa ca să treacă, adică dă un viscol şi ger aşa de mare că îngheaţă toate apele. Iar dacă trece Stretenia şi pe apă se află gheaţă, atunci e semn că are să fie cald.
♦ Dacă Stretenia găseşte pământul fără zăpadă şi gheaţă, apoi numaidecât a doua zi trebuie să ningă şi să fie ger, dacă însă este zăpadă, apoi atunci de la Stretenie înainte începe timpul primăvăratic şi al căldurii.
♦ Dacă la Stretenie e zi frumoasă, atunci până la Sân‑Georgiu tot aşa va fi, iar dacă numai dimineaţa e frumoasă – adică până când soarele e aşa de sus pe cer, încât ursul îşi poate vedea coada în umbra sa – atunci vremea va fi rea.

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti,
www.antenasatelor.ro/.