Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

V
VARZĂ-amor fericit.
Folosită nu numai în alimentație,ci și în terapeutica populară.
Babele puneau frunzele pe opăreli,degerături,arsuri(opărite sau murate).
Femeile puneau varză acră pe piept,după nașteri,ca să le vină laptele.
De oftică se luau 40 semințe de varză,bine pisate,pe nemâncate.
Moarea fiartă,folosită la combaterea râiei(se spăla bolnavul pe tot trupul).
Până și caii atinși de râie se tratau cu zeamă de varză amestecată cu...găinaț de gâscă.

VIOREA(toporaș)-aventură primejdioasă.
Parfum de viorele-în cosmetică.
Ceaiul din rădăcini-contra tusei.
Rădăcina se dădea copiilor mici să o roadă,ca să le iasă dinții.

VIȘIN-lipsă de inițiativă.
Frunzele sunt bune la murături.
Cleiul muiat în rachiu de drojdie-pe tăieturi,pentru a opri sângele și a vindeca rănile.
Ceaiul din cozi de vișine-în bolile de rinichi,ca diuretic.

VIȚA-DE -VIE-beție,petrecere.
În afară de struguri și vin,este folosită bine în medicina populară.
Primăvara,când plânge viță,se adună seva în sticluțe-contra durerilor de ochi.
Ceaiul din ciorchine-în alinarea durerilor de cap și curățirea stomacului.
Decoctul de ramuri și ciorchini(cu pojarniță ,cătină)-contra diareei.
Tescovina cu ovăz și boz-în băi contra reumatismului.
Cu oțet de vin se fricționau bolnavii de friguri,alte boli.
O superstiție: nu mânca în niciun fel,cârcei de la vița de vie,că te apucă...cârceii!

VOLBURĂ-pierzi bani.
Frunzele se puneau pe răni,dar și contra negilor și bătăturilor.
Ceaiul de frunze-contra astmului,epilepsiei,băi contra reumatismului.
Se folosea și în boli femeiești.
Cu vâsc colorează podgorenii țuica în galben.

Z
ZMEURĂ-ceartă,discordie.
Siropul se dădea,altădată în aprinderea de plămâni sau în oftică.
Ceaiul din frunze-contra tusei,răcelii,fierbințelii,durerilor de cap și inimă.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDNȚE POPULARE

U
ULM-prietenie trainică.
Cu decoctul scoarței copacului se spălau rănile,arsurile,după care babele presărau rana cu praf de cărbune din os de porc.

URZICĂ-răutate și cruzime.
Ceaiul din frunze și vârfuri-contra tusei,nădușelii,durerilor de piept.
Urzica tânără este acum folosită,primăvara în alimentație,ca fortifiant al organismului slăbit,subnutrit.
Faptul a generat credințe și practici magice.
Se zice că urzica înnoiește sângele omului.
Se face cură de urzici fierte(dar și cu ștevie,fumăriță,trei- frați- pătați).
Se fierbeau și din zeamă,se luau (de 3 ori pe zi pe nemâncate)câte 2 linguri pline,vreo 20 de zile la rând.

USTUROI-sănătate curată.
Foarte important leac băbesc.
Obișnuit se folosea sub formă crudă sau de mujdei în indigestii,dureri abdominale,stări gripale,dureri de cap,contra viermilor intestinali.
Bun contra durerilor de măsele,urechi,nevralgii,ba și în bătături.
Se pune mai mult în mâncarea hipertensivilor.
Mujdeiul-ca vermifug,mai ales la copii.
Folosit de vrăjitoare în magia populară,inclusiv a românilor.
Cel mai bun amulet în deochi și alungarea tuturor duhurilor rele,mai ales a vampirilor(strigoilor)
Se cosea un cățel de usturoi la o panglicuță roșie și se punea la scufița pruncului.
Ca să-i alunge pe strigoi,în noaptea de groază Sf,Andrei,babele ungeau ferestrele,ușile și alte locuri cu usturoi.
.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

T
TARHON-amor reciproc.
Această plantă aromatică alimentară se mânca pe inima goală sau se bea ceai din frunze,pentru poftă de mâncare.
Ceaiul din tulpini și frunze-în boli de rinichi.

TEI-iubire conjugală.
Ceaiul din flori de tei-la tuse ,bronșite,astm,alte afecțiuni pulmonare.
Amestecat cu pojarniță-la dureri de inimă,dar și la dureri de cap,amețeli,indigestii.
Este un bun calmant.
Babele,pe timpuri,indicau femeilor cu pierderi mari de sânge să bea apă de cărbune de tei pisat.
Ramurile-în scăldătorile contra reumatismului.

TRANDAFIR-iubire și frumusețe.
Uleiul-în cosmetică.
Ceaiul de petale-în răceală,gripă,nădușeli de piept.
Roua de trandafiri sau apa în care se țineau petalele-contra durerilor de ochi.
Oțetul de trandafirr se dădea să-l miroase cei leșinați.
Dulceața din petale de trandafir se dădea celor bolnavi de piept să se întărească.

TRAISTA-CIOBANULUI-plăcere mare.
Această buruiană dăunătoare era,totuși folositoare pentru babele doftoroaie.
Ceaiul de tulpini-contra frigurilor,în bolile căilor urinare.

TRESTIE-voluptate.
Babele foloseau planta de baltă.
Decoctul vârfurilor florifere și din rădăcini-la umflături,oblojeli de răni,inflamații.

TRIFOI-agitație.
Din flori-un ceai contra durerilor de stomac.
Planta întreagă se folosea pentru„poală albă”(leucoree)
Babele îl puneau în scăldători pentru întărirea celor slăbiți de boli.

TUTUN-uitare.
Planta veninoasă era folosită nu numai pentru țigări și pipe,dar și în combaterea bolilor.
Decoctul se ținea în gură contra durerilor de măsele.(Unii pun și astăzi tutun în carii).
Unele babe ziceau că-i de ajuns să ții fum de tutun în gură și-ți trece durerea .
Frunzele se puneau pe bube ori în scăldători.
Babele-l spălau cu zeamă de tutun pe cel bolnav de sifilis,precum și umplut de râie.
Tutunul alungă păduchii și moliile.

 Ț

ȚELINĂ-virilitate,acțiune laborioasă.
Lecuitoarele îl indicau pentru creșterea potenței.
Ceaiul din tulpini-contra retenției urinare.
Ceaiul din frunze-în tuse,răgușeală,pietre la ficat,reumatism.
Rădăcina crudă,răzuită,se dădea contra tensiunii arteriale.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

R
RAPIȚĂ-modestie.
Florile foloseau la vopsit în galben,uleiul le iluminat: fără calități terapeutice.

RIDICHE-îndestulare.
Leac contra tusei.
Babele scobeau o ridiche mare,puneau în ea miere,se cocea și bolnavul bea dimineața câte o linguriță.
Zeama-contra durerilor de pântece și veninului.

ROSTOPASCĂ-prezență plăcută.
Sucul lăptos al plantei era leac bun contra negilor,punîndu-se de mai multe ori pe ei.
Folosită de lecuitoare și la bube,mătreață,dureri de picioare,friguri,blenoragie.
Până și rândunelele folosesc rostopasca atunci când o dau puilor din cuib care au orbit, redându-le vederea.

S
SALCIE-respect.
Frunzele și coaja contra frigurilor,reumatismului.
Lujerii tineri,dospiți în țuică,se dădeau contra durerilor de stomac.
Superstiție: pe cine-l bați ,de Florii,cu mâțișori de salcie aduși de la biserică,nu-l mai dor urechile în timpul anului.

SALCÂM-pudoare păguboasă.
Florile adorate de albine se puneau uscate și sfărâmate pe răni,arsuri.
Ceaiul-contra tusei,nădușelii,durerilor de piept,de burtă,de ulcel,dar și la insomnii.

SECARĂ-pierdere de bani.
Făina de secară,frământată cu ulei-la gâlci.
La junghiuri-o turtă de făină stropită cu spirt și ulei,presărată cu lămâie și piper pisat,se punea jumătate pe piept,jumătate pe spate.
O rețetă băbească pentru vătămătură(hernie): cu făină de secară,piper negru,rachiu,untdelemn și ciolan de cal,de câine ars și pisat,totul făcut praf ca făina și pus pe o bucată de pânză.Se leagă vătămătura trei zile.
În Bucovina se spune ca secara-i a țiganului.

SIPICĂ-gelozie,sentimente slabe.
Decoctul tulpinilor florifice era folosit la spălături contra bubelor.

SOC-pierderea unui prieten.
Din flori-un suc răcoritor.
Ceaiul din flori-contra tusei.
Se bea în loc de apă și de bolnavii de astm,stomac,ficat,vezica biliară.
Băi fierbinți contra reumatismului.
Frunzele crude se așezau pe bube.
Boabele negre se puneau în palincă și se luau contra frigurilor.
Ceaiul de boabe-contra herniei.

SPANAC-răbdare,reușită.
Frunzele erau puse de lecuitoare pe bube și tăieturi.

SPÂNZ-dispreț,afront.
Planta veninoasă,adică rizomul fiert în rachiu de drojdie,se ținea în gură contra durerilor de măsele.
Și oblojeli la degerături.
Cu decoctul rizomului spălături pentru sifilis.
Se lua cu grijă și intern ,de pildă la hernie.

STEJAR-amor sincer.
Contra durerilor de dinți-coaja de stejar fiartă cu piatră acră se ținea în gură.
Coaja,crenguțele și frunzele-în scăldători.
Cu decoctul scoarței se spălau rănile și hemoroizii.
Ceaiul din rămurele-contra hemoragiilor la femei.
Cu decoctul-spălături la picioare contra transpirației,reumatismului.
Ghinda prăjită și râșnită-la copii,cu apă,în diareee,ca să-i „strângă”.

SULFINĂ-înseamnă noutăți apropiate.
Lăutori contra durerilor de cap.
Babele indicau să se lege sub maramă planta ruptă luni dimineața.
Ceaiul de flori-în boli neuropsihice,insomnii.
Și în durerile de ochi.
Tulpinile fiarte cu apă-contra vărsăturilor.
Femeile o puneau între haine pentru mirosul plăcut,contra moliilor și ploșnițelor.

SUNĂTOARE-soartă fericită.
Contra bubelor dulci.
Ceaiul-contra tuberculozei.
Se dădea și celor bonavi de spaimă.

ȘTIR-credință.
Altădată,lecuitoarele îi dădeau întrebuințare medicinală,deoarece avea proprietăți calmante.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

P
PALTIN-atenție la libertatea pe care o ai.
Se punea lemn de paltin alb în vasele cu brânză,deasupra,pentru a impiedica mucezirea.
În magie: ca să fi ferit de descărcările electrice,în timpul unei furtuni,se zice că e bine să faci în casă fum din frunză de paltin,adusă în ziua lui Ispas.

PAPURĂ-supunere înțeleaptă.
Rădăcinile se foloseau la băi pentru întărirea celor slabi.
Cârciumarii fierbeau rădăcina cu zahăr,iar decoctul strecurat îl turnau în vin roșu ca să-i dea tărie.

PĂPĂDIE-surpriză.
Lecuitoarea prăjea rădăcina pisată în..smântână,o întindea pe o frunză de brusture,o punea bolnavului acolo unde simțea dureri reumatismale(24 de ore).
Tratamentul se repeta.
Ceaiul din rădăcina păpădiei și din flori uscate se lua contra durerilor de ficat.
Frunza se storcea și zeama se punea la buba cea rea,după ce se descânta.

PĂTLĂGELE-pagubă mică,dar supărătoare.
Tulpinile se puneau în băi contra reumatismului,uneori amestecate cu frunze de nuc.

PĂTRUNJEL-prosperitate.
Fiert în lapte-alinarea bubelor.
Se folosea și ca diuretic.
Decoctul se bea la oprirea udului,precum și de cei cu pietre la rinichi.
Se mai lua primăvara,timp mai îndelungat,pentru curățirea sângelui.
Alte babe îl foloseau ca leac în bolile venerice.

PELIN-trădare,procese.
Ceaiul din flori sau tulpini-în durerile de stomac,în răceli sau în băi contra paraliziei și reimatismului.
Frunza opărită cu oțet se lega la cap contra durerilor.
Zeama se bea contra limbricilor.
În magie,e plantă...antidemonică!
Pelinul se poartă la brâu pentru a ne apăra de friguri.
Ca să nu te pocească duhurile rele numite Ruzalii,ziceau babele lecuitoare,poartă pelin în gulerul cămășii.

PEPENE-(harbuz)-deziluzie,amărăciune.
Lecuitoarele de altădată foloseau sămânța pisată contra vărsăturilor.
când cineva nu putea urina,tot ele te sfătuiau să mănânci mulți pepeni verzi.
Până și contra sculamentului ele indicau pepene copt în cuptor cu ulei.
Superstiție: e rău de friguri dacă tai pepene verde la 29 august(Tăierea capului Sf .Ioan).

PIERSIC-dificultăți mari.
Ceaiul-contra durerilor de piept.
Pisate și stoarse,frunzele- la răni vechi.

PIN-profit înșelător.
Rășina-în alifii.
Fiertura de lăstari-în catarul căilor respiratorii,în reumatism,în rahitism.
În magie: dacă cineva se chinuiește greu înainte de a muri,babele îl scaldă în lăutoare făcută din lemn de pin-și va muri ușor.

PLOP-prietenie,devotament.
Coaja fiartă-în comprese la buboaie.
Ceaiul de coajă oprea menstruația abundentă.
Coaja de plop,de nuc și untura de urs,amestecate se foloseau pentru creșterea părului.

PORUMB-pericol de boală și moarte.
Ceaiul din mătase-diuretic și contra pietrei la beșica udului.
Mămăliga caldă-pusă pe o cârpă,în dureri de burtă.
Contra guturaiului-fum de făină arsă pe jar.
Se mai aplica mămăliga fierbinte la gât,contra amigdalitei și pe piept la junghiuri.
Leșia de coceni-contra râiei.

PRUN-făgăduieli uitate.
Țuica de prune avea o mare întrebuințare în medicina populară.
Zeama de pe prunele uscate-contra limbricilor la copii.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

N
NALBĂ-binefacere de la prieteni.
Rădăcină fiartă cu lapte era pusă de lecuitoare la orice bube,ca să spargă.
Ceaiul sau decoctul din flori,frunze,rădăcini-contra tusei,durerilor de piept și nădușelii.
Pentru răceală la plămâni-ceai de nalbă cu flori de soc.Se mai lua pentru încetarea hemoragiilor.

NARCISE-amor propriu,egoism.
Ceaiul se folosea la dureri de piept,în aprindere la plămâni,pentru suspin și,, bătaie de inimă,,.

NEGHINĂ-viciul te trădează.
Semințele pisate se luau ca vin în purgativ.
Rădăcina și făina de neghină,fierte în vin,se luau de pântecarie.
În credințele populare,neghina( crescută în grâu)era de rău augur.

NUC-semnifică însănătoșire.
Leac folosit adesea de Baba Doftoroia.
Mai întâi,frunzele la băi contra reumatismului,bube pe trup,râie și alte boli asemănătoare.
Frunzele se fierbeau,în unele părți,în lapte și se luau dacă te durea stomacul.
Cu frunzele fierte și calde de nuc lecuitoarea înfășura burta femeii,ca să-i ușureze nașterea.
Superstiție: să nu tai nucii,că-i rău de moarte.Se pot tăia însă numai atunci când au trunchiul gros cât trupul omului ce-i taie.

NUFĂR-răceală în iubire.
Se întrebuința contra bolilor de piept rizomul gros,scos din mâlul bălților cu niște cosoare lungi.
Siropul și dulceața din flori erau calmante și ușor narcotice.

NU-MĂ-UITA-bucurie efemeră.
Planta cu flori albastre e frumoasă,dar n-are calități terapeutice.

O
ODOLEAN-gelozie,ceartă,
Lecuitoarea de altădată,spăla toamna rizomul,îl usca și-l păstra în loc ferit de pisici.
Ceaiul-pentru liniștirea nervilor.
Pentru hipertensiune și ,,inimă mărită”se folosea rădăcina de odolean pisată cu rădăcină de ferigă dulce.
Rădăcina plămădită-n rachiu era folosită în bolile neuropsihice(isterie,palpitații).
În magie,odoleanul avea puteri protectoare contra supranaturalului.
În afară de usturoi,o buruiană care te scapă de furia ielelor,duhuri necurate,era rădăcina de odolean purtată în sân.

ORZ-dragoste sinceră.
Orzul fiert în lapte dulce se întrebuința contra tusei; fiert în apă,ca gargară contra durerilor de gât; fiert în vin se dădea lehuzelor să se întărească.

OVĂZ-afacere bună.
Ca și orzul,este bun la tuse(mai ales...măgărești),folosindu-se decoctul semințelor.
Semințele se mai foloseau contra reumatismului.
Ideal contra diareei.

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

M
MAC-liniște,sănătate.
Ceaiul din capsulele uscate ori semințele fierte în lapte se dădeau copiilor pentru somn.
Cei care altădată aveau gușă.înghițeau în postul mare câte o linguriță dimineața de semințe de mac.
Superstiții;miresele ce mergeau la cununie,puneau în papuci atâtea fire de mac câți copii doreau să nască.
Semințele de mac se turnau în fântâni ca să plouă.

MARGARETE-candoare,
Cu fiertura de flori-băi contra mâncărimilor de corp și paraliziei.

MĂCIEȘ-somnul inimii.
Ceaiul de măcieșe uscate se lua contra tusei,răgușelii,nădușelii.
Se dădeau copiilor când aveau colici.
E bun contra diareei,crizelor de ficat.

MĂR-invidie,nedreptate,ispită.
Crenguțele de măr se fierbeau și se făceauoblojeli contra bubelor dulci.
Merele coapte sunt bune contra tusei.

MĂRAR-forță.
Există ceai de mărar contra durerilor de cap.
Ceaiul de semințe de mărar-contra astmului cardiac.
Sămînța pisată se dădea copiilor contra limbricilor.
Femeile care n-aveau lapte fierbeau păsat cu sămânță de mărar și beau zeama(bun și pentru vaci).

MĂSĂLARIȚĂ-suferință,dușmani.
Leac pentru durerea de dinți.
Băi contra insomniilor la copii.
Babele credeau că șoarecii se izgonesc dacă pun rădăcini.

MĂSLIN-pace și împăcare.
Pisate cu sâmburi cu tot,amestecate cu seu de oaie și mămăligă caldă,amestecătura se punea la gât,contra gâlcilor.
Sâmburele e bun și contra diareei și diabetului.

MĂTRĂGUNĂ-sărăcie,necazuri.
Cu frunzele aprinse se trata tusea.
Frunzele plantei veninoase,unse cu grăsime se puneau pe umflături și făceau bine bolnavului.
Rădăcina plămădită se folosea contra reumatismului.
O superstiție:îți pierzi auzul dacă rupi din pământ o mătrăgună.

MEI-bogăție,abundență.
Bun la gâlci,obrinteli(infectare răni).

MESTEACĂN-fericire în familie.
Ramurile verzi se pun cu un capăt în foc,iar seva ce iese prin celălalt capăt e bună doctorie pentru pecingine.
Fetele se ungeau cu această sevă ca să le crească părul lung.

MURE-plictiseală.
Frunza și rădăcina,uscate,pisate și amestecate cu vin alb,se luau contra durerilor de șale.

MUȘCATĂ-vorbe rele.
Frunzele plantei ornamentale se puneau pe bube,precum și la urechi,în credința că ar fi un leac bun contra durerilor de măsele.
Pețiolul frunzelor,tăiat în bucăți de 2 cm,se folosea ca supozitor,contra constipației la copiii mici.