1 - 9 martie, Zilele Babei Dochia, obiceiuri, superstitii, povesti
Pe 1 martie, biserica
noastra crestin-ortodoxa praznueste Cuvioasa Mucenita Evdochia, Dochia,
asa cum i-a ajuns numele pana la noi, gratie legendelor care au
strabatut mileniile.
Indiferent de varsta, povestile plac,
aduna seara familia la vorba, infierbanta imaginatia, binedispun, mai
ales cand poarta in ele un sambure de adevar. Despre Dochia, legendele
spun ca era o batrana rea si capricioasa.
Lasandu-se pacalita de
vremea
frumoasa si crezand ca primavera a venit, porneste pe munte cu oile la
pascut. Prevazatoare, insa, Dochia si-a luat pe ea noua cojoace, dar pe
drum a lepadat unul cate unul asa ca, ajunsa-n varf de munte, dupa noua
zile, cat a durat calatoria, se lasa un ger naprasnic, de sa crape
pietrele.
Atat Baba Dochia cat si oile ingheata si sunt
transformate in stane de piatra. Moartea Dochiei, sus, pe munte, in a
noua zi a calatoriei sale, este considerata hotar intre anotimpul
friguros si cel calduros.
Ciclul de noua zile, cat dureaza
calatoria Dochiei pana in varf de munte este numit, in traditia
populara, Zilele Babei. In aceasta perioada vremea este capricioasa,
schimbatoare, exact cum ne este prezentata Baba Dochia in povestile
ajunse pana la noi, zile in care razele calde ale soarelui se
intrepatrund cu ploaia, lapovita, ninsoarea si uneori chiar cu gerul si
viscolul.
La noi, ca si in toata zona balcanica, locuita candva
de traci, exista obiceiul ca intre 1 si 9 martie, fiecare om sa-si
aleaga o zi despre care sa spuna ca "asta e Baba mea!" Se crede ca, asa
cum va fi vremea in ziua respectiva, asa ii va fi si norocul in tot anul
care urmeaza.
Vremea calda, insorita inseamna fericire,
belsug, impliniri si multe bucurii. Vremea rece, ploioasa, cu cer
innourat si precipitatii diverse, ploaie, ninsoare, lapovita inseamna
necazuri, saracie, lacrimi, durere, neimpliniri. "Baba" se poate alege
dupa data sau ziua de nastere.
Cele mai multe obiceiuri si superstitii legate de "Babe" se refera la ziua de 1 martie.
In trecut, ziua Dochiei se respecta, nimeni nu muncea, oamenii nu
scoteau vitele la pascut, femeile nu spalau rufe si nu dereticau prin
casa. Multi credeau ca, respectand-o ca pe o
sarbatoare, vor avea recolte bogate, vor fi feriti de boli si de necazuri si vor fi norocosi.
Intr-adevar, timpuri vechi, timpuri de poveste, cand oamenii, in
naivitatea lor de-a dreptul induiosatoare, credeau in puterile unui
personaj de legenda, personaj pe care, de altfel, il detestau si-l
respectau, in acelasi timp, deoarece erau incredintati ca Baba Dochia
avea puteri supranaturale.
Astfel, oamenii credeau ca Baba ii poate feri de inec, le poate ajuta animalele sa se ingrase si le apara vitele de boala.
De asemenea, Ziua Dochiei mai era respectata si pentru ca frigul sa nu
aduca pagube pe camp si oamenii sa fie ocrotiti de furtuni, pentru ca
ploaia sa nu fie zgarcita cu ogoarele satenilor si anul sa fie unul
bogat.
http://www.ziare.com/