-Când o persoană bolnavă e în agonia morții,i se pune în mâna dreaptă o lumânare de ceară aprinsă,pentru ca dându-și sfârșitul să nu se apropie duhurile necurate de dânsul și pe lumea cealaltă să aibă lumină.Cel care moare fără lumânare în mână,pe lumea cealaltă va sta în întuneric.
-Când o persoană trage să moară,se lasă ferestrele și ușile casei deschise,ca să aibă pe unde ieși sufletul.
-După ce un om a murit,corpul i se scaldă într-o albie,ca să se ducă dincolo curat.
-Unui mort i se bagă un ban la degetul mic de la mâna dreaptă,ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea cealaltă.
-Groapa uni mort se păzește ca să nu treacă peste ea vreun câine.Altfel vor mai muri și alți membri ai familiei.
-Un mort este păzit ca să nu treacă peste el vreo pisică,deoarece se poate face strigoi și pot muri toți din casă.
-Dacă vreo persoană ce se află în casa mortului strănută,să-și rupă puțin din cămașă sau haină,ca să nu i se întâmple același lucru.
-Dacă moare o femeie lăuză,să i se ia mai multe fire de păr neîmpletite,ca s-o vadă Dumnezeu că e lăuză și să-i ierte păcatele.
-După ce moare cineva,să i se închidă ochii,ca să nu mai vadă jalea și durerile celor ce-l înconjoară.
-Un mort se înmormântează cu hainele cele mai bune pe care le-a avut,ca înfățișându-se înaintea lui Dumnezeu să fie curat.
-Fiindcă omul se naște cu capul înainte,la mormânt se duce contrariu,cu picioarele înainte.
-Dacă un mort se trece peste o apă,una din rudele lui aruncă în acea apă un ban-plata podului.
-La locul unde un om și-a dat obștescul sfârșit,în trei seri la rândul după înmormântare,se pune o ulcică de vin,una cu apă ,o bucată de pâine și o lumânare aprinsă.Vinul și pâinea se dau unui bărbat sau femeie apropiați de cel prăpădit,ca să mănânce și să beie în cele trei seri,însă tot în acel loc unde omul și-a dat sfârșitul.Bărbatul sau femeia reprezintă persoana mortului,ce se crede că umblă nevăzut trei zile,întorcându-se acasă obosit și găsește de mâncare și de băut.Lumânarea se duce la biserică de arde la icoana Maicii-Domnului,apoi se pune aprinsă la mormânt.
-Copilul ce se naște cu căiță pe cap se crede că după moarte se va face strigoi;de aceea când moare,trupul lui se leagă cu rug și așa se pune în mormânt,apoi se mai pune în gura lui,în ochi,în nas,în urechi boabe de mei,ca să nu se facă strigoi.
-Dacă la șase săptămâni de la moartea cuiva mai moare o persoană din familie,atunci primul mort se dezgroapă neapărat si,dacă este găsit cu fața în jos,se crede că este strigoi și îndată i se bate un par în inimă,păzindu-se prin asta de a mai muri unul din casă.
-Lunea nu se îngroapă morții,căci o ia de lunea ,capul săptămânii -și e rău pentru cei în viață.
-Celui omorât de trăznet i se iartă păcatele și se duce drept în rai.
-Dacă mortul până la înmormântare capătă miros greu,se crede că în viața lui a făcut multe păcate.
-Cei care petrec mortul la groapă,când se întorc acasă să se spele pe mâini cu apă,apoi să stropescă înapoi,ca să nu se lipească ceva de ei;după aceea,sar peste un foc,în semn de curățenie,afumare.
-În casa unde se află un mort nu se mătură până nu se înmormântează,fiind rău de moarte pentru alte rude.
-În perna care se pune sub capul unui mort,se așează săpunul cu care a fost scăldat,pieptenele cu care s-a pieptănat și acul cu care i s-au cusut hainele,ca să aibă acolo săpun de spălat,pieptene de pieptănat și ac de cusut.
-După ce un mort este îngropat,se dă peste mormânt o găină,apoi acea găină se dă de pomană pentru acel mort,ca pe lumea cealaltă găina să-i râcâie potecile de ciulini.
-După ce un mort se pornește spre mormânt,se ia apa din oala cu care a fost scăldat,se stropește cu ea în urma lui,apoi oala se trântește în mijlocul casei și se sparge,ca să se spargă toate neajunsurile, supărările și să înceteze de a mai muri cineva din acea casă.
-De o parte și de alta a coșciugului,se face câte o mică fereastră,ca să aibă mortul pe unde răsufla,să vadă pe cei ce-l conduc pe ultimul drum și să-și ia la revedere de la ei.
-În ziua Înălțării Domnului,cei care au morți în familie,împart azime calde,ceapă verde și rachiu,pentru sufletele morților;prin asta se crede că,în acea zi se înalță sufletele morților la cer și trebuie să aibă merinde de drum.
-Omul care moare,sufletul lui umblă timp de șase săptămâni pe unde a umblat cu trupul,apoi vine la mormânt,își adună tot ce i s-a dat de pomană,se suie pe cruce,apoi se înalță la cer.Dacă n-are cruce,stă pe mormânt până i se pune o cruce și după aceea se înalță.
-Când o persoană trage să moară,se lasă ferestrele și ușile casei deschise,ca să aibă pe unde ieși sufletul.
-După ce un om a murit,corpul i se scaldă într-o albie,ca să se ducă dincolo curat.
-Unui mort i se bagă un ban la degetul mic de la mâna dreaptă,ca să aibă cu ce plăti vama pe lumea cealaltă.
-Groapa uni mort se păzește ca să nu treacă peste ea vreun câine.Altfel vor mai muri și alți membri ai familiei.
-Un mort este păzit ca să nu treacă peste el vreo pisică,deoarece se poate face strigoi și pot muri toți din casă.
-Dacă vreo persoană ce se află în casa mortului strănută,să-și rupă puțin din cămașă sau haină,ca să nu i se întâmple același lucru.
-Dacă moare o femeie lăuză,să i se ia mai multe fire de păr neîmpletite,ca s-o vadă Dumnezeu că e lăuză și să-i ierte păcatele.
-După ce moare cineva,să i se închidă ochii,ca să nu mai vadă jalea și durerile celor ce-l înconjoară.
-Un mort se înmormântează cu hainele cele mai bune pe care le-a avut,ca înfățișându-se înaintea lui Dumnezeu să fie curat.
-Fiindcă omul se naște cu capul înainte,la mormânt se duce contrariu,cu picioarele înainte.
-Dacă un mort se trece peste o apă,una din rudele lui aruncă în acea apă un ban-plata podului.
-La locul unde un om și-a dat obștescul sfârșit,în trei seri la rândul după înmormântare,se pune o ulcică de vin,una cu apă ,o bucată de pâine și o lumânare aprinsă.Vinul și pâinea se dau unui bărbat sau femeie apropiați de cel prăpădit,ca să mănânce și să beie în cele trei seri,însă tot în acel loc unde omul și-a dat sfârșitul.Bărbatul sau femeia reprezintă persoana mortului,ce se crede că umblă nevăzut trei zile,întorcându-se acasă obosit și găsește de mâncare și de băut.Lumânarea se duce la biserică de arde la icoana Maicii-Domnului,apoi se pune aprinsă la mormânt.
-Copilul ce se naște cu căiță pe cap se crede că după moarte se va face strigoi;de aceea când moare,trupul lui se leagă cu rug și așa se pune în mormânt,apoi se mai pune în gura lui,în ochi,în nas,în urechi boabe de mei,ca să nu se facă strigoi.
-Dacă la șase săptămâni de la moartea cuiva mai moare o persoană din familie,atunci primul mort se dezgroapă neapărat si,dacă este găsit cu fața în jos,se crede că este strigoi și îndată i se bate un par în inimă,păzindu-se prin asta de a mai muri unul din casă.
-Lunea nu se îngroapă morții,căci o ia de lunea ,capul săptămânii -și e rău pentru cei în viață.
-Celui omorât de trăznet i se iartă păcatele și se duce drept în rai.
-Dacă mortul până la înmormântare capătă miros greu,se crede că în viața lui a făcut multe păcate.
-Cei care petrec mortul la groapă,când se întorc acasă să se spele pe mâini cu apă,apoi să stropescă înapoi,ca să nu se lipească ceva de ei;după aceea,sar peste un foc,în semn de curățenie,afumare.
-În casa unde se află un mort nu se mătură până nu se înmormântează,fiind rău de moarte pentru alte rude.
-În perna care se pune sub capul unui mort,se așează săpunul cu care a fost scăldat,pieptenele cu care s-a pieptănat și acul cu care i s-au cusut hainele,ca să aibă acolo săpun de spălat,pieptene de pieptănat și ac de cusut.
-După ce un mort este îngropat,se dă peste mormânt o găină,apoi acea găină se dă de pomană pentru acel mort,ca pe lumea cealaltă găina să-i râcâie potecile de ciulini.
-După ce un mort se pornește spre mormânt,se ia apa din oala cu care a fost scăldat,se stropește cu ea în urma lui,apoi oala se trântește în mijlocul casei și se sparge,ca să se spargă toate neajunsurile, supărările și să înceteze de a mai muri cineva din acea casă.
-De o parte și de alta a coșciugului,se face câte o mică fereastră,ca să aibă mortul pe unde răsufla,să vadă pe cei ce-l conduc pe ultimul drum și să-și ia la revedere de la ei.
-În ziua Înălțării Domnului,cei care au morți în familie,împart azime calde,ceapă verde și rachiu,pentru sufletele morților;prin asta se crede că,în acea zi se înalță sufletele morților la cer și trebuie să aibă merinde de drum.
-Omul care moare,sufletul lui umblă timp de șase săptămâni pe unde a umblat cu trupul,apoi vine la mormânt,își adună tot ce i s-a dat de pomană,se suie pe cruce,apoi se înalță la cer.Dacă n-are cruce,stă pe mormânt până i se pune o cruce și după aceea se înalță.