Tradiții și obiceiuri de Vinerea Mare

In Saptamana Mare, ultimele trei zile, repectiv joi, vineri si sambata, sunt un adevarat punct culminant pe care il traieste orice crestin in intalnirea cu sacrul, pentru a participa la marele miracol al Invierii Domnului. In anumite zone din tara ziua de joi aduce in atentie pe de-o parte cinstirea stramosilor si toate aceste ofrande care sunt pregatite din vreme, respectiv canile de Joia Mare, colacii si apa, care se duc la cimitir si se dau peste mormant de pomana.

Se crede ca sufletele raposatilor chiar din aceasta zi se intorc acasa. Particular este focul care se face in Joia Mare pe morminte sau se face acasa cand se da cate o ofranda, pentru ca se spune ca sufletele mortilor trebuie sa se incalzeasca, iar pe de alta parte focul este cel care le purifica, adica le alunga pe cele rele ca sa ramana cele care sunt bune, care sunt aducatoare de noroc in casele urmasilor care au stapanit locul de unde cei raposati au plecat.

Ziua de vineri este ziua in care, stim cu totii, multi oameni nu prea obisnuiesc sa faca lucruri care sunt legate de spor, de dezvoltare, fiindca se crede ca in Vinerea Seaca nimic nu trebuie samantat, nu trebuie pus la crescut, fiindca Iisus este mort si nimic nu va rasari.

Este ziua in care in primul rand toti crestinii si mai ales tineretul vrea sa ajuneze, sa posteasca pana cand se merge la Prohod, pentru ca este Vinerea in care se tamaduiesc sufletele de pacate sau sunt momentele in care avem sansa s ne tamaduim de toate lucrurile rele, care, poate, au fost trimise asupra noastra din invidie, din dusmanie sau din alte pricini.

Din acest punct de vedere, vinerea este, pe langa postul negru, timpul scaldatului ritual. Aceasta scalda rituala, pe care se spune ca este bine sa o faci la o apa curgatoare, fie ca e rau, fie ca e izvor, fie ca este fantana, trebuie sa aiba loc in zorii zilei, chiar inainte de rasaritul soarelui, pentru ca in felul acesta trupul se va curati, se va purifica de toate bolile, necazurile trupesti, dar totodata, mai ales tineretul, rosteste cu acest prilej o poezie de incantatie pentru a se curati si pe suflet de vrajile, uraciunile, facaturile, care se crede ca acum vor seca si ele si ei vor ramane curati, luminati, asa cum fiecare dintre noi isi doreste sa mearga la Inviere.

Indiferent de zona, in Bucovina, Banat, Oltenia, Muntenia, exista credinta ca la amiaza trebuie sa mergem in biserica pentru a trece pe sub Sfantul Epitaf, este vorba de acel tip de reprezentare a lui Iisus mort, care se aseaza in mijlocul Bisericii inca de la amiaza, se impodobeste cu flori si stim cu totii ca este bine sa trecem pe sub masa pe care este pus acest Epitaf.


  Doina Isfanoni etnolog