Superstiții și tradiții de Sân Petru

Sfantul Petru este cel care are  cheile de la poarta si incaperile Raiului, fiind si mana dreapta a lui Dumnezeu. Petru ar fi si cel care stapaneste piatra, grindina si este patronul plugarilor.

In popor sarbatoarea se numeste San-Petru de Vara si marcheaza miezul verii agrare si rastimpul secerisului. . In multe povestiri si snoave populare San-Petru apare precum un om obisnuit:  imbraca straie taranesti, lucreaza pamantul, creste vite si, desigur, pescuieste.

De Sfantu Petru si Pavel apar licuricii – care ar fi  scanteile cazute pe pamant dupa ce sfantul plesneste din biciul sau; licuricii vin in ajutorul celor rataciti prin padure, indrumandu-i.

In aceasta zi inceteaza a mai canta cucul si privighetoarea; iata cum se arata in popor de ce cucul nu mai canta: "Un singur nas a avut cucul, si ala o fost Sampietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui nasu-sau. Nasu-sau alearga mereu dupa ei, doar, doar o pune mana pe ei. De la Sampietru-nainte cucul iar nu mai canta, de frica nasu-sau, i-e frica ca-l aude".

Fiind pus mai mare peste incaperile Raiului, San-Petru imparte hrana animalelor salbatice – si mai ales lupilor, aceasta zi fiind denumita si “Sarbatoarea lupilor”, si fierbe grindina pentru a o marunti prin topire si a deveni mai putin primejdioasa pentru oameni si ogoare.

In aceasta zi, zisa si Mosii de San-Petru de Vara, se fac pomeni pentru cei morti – colaci, lumanari, mere dulci sau acre.  Cica nu e ingaduit nici unei femei sa manance mere pana in aceasta zi, fiindca altfel ii supara pe morti. Dupa sarbatoare insa, femeile tinere pot manca mere, cele varstnice fiind nevoite sa mai astepte pana la Sfantul Ilie. In aceasta zi se duc la biserica mere, zarzare, coliva, colaci iar cine are - si putina miere in faguri.

 sursa Verze.ro

Superstiții și magie de Sânziene....

Noaptea dinspre Sanziene este o noapte magica si sfanta in care cerurile se deschid la miez de noapte, iar duhurile umbla libere pe pamant pentru a se intoarce spre dimineata. Tot in aceasta noapte vrajile si descantecele de dragoste au cei mai buni sorti de izbanda. Sarbatoarea Sanzienelor are atat un caracter crestin,cat si pagan si este plasata in apropierea solstitiului de vara echivalent cu cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului.
 

De Sanziene, aflam daca avem soarta de casatorie si iubire..

In ziua de 24 iunie, este celebrata sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatoare cunoscuta in popor ca Sanzienele sau Dragaica. Este o straveche si fascinanta sarbatoare romaneasca surprinsa in scrierile lui Dimitrie Cantemir si descrisa si de Mircea Eliade, o sarbatoare incarcata de magie si sfintenie, o sarbatoare a verii si a luminii, o sarbatoare a iubirii si a incercarilor de deslusire a ursitei. In credinta populara, noaptea dinspre Sanziene este o noapte magica si sfanta in care cerurile se deschid la miez de noapte, iar duhurile umbla libere pe pamant pentru a se intoarce spre dimineata. Tot in aceasta noapte vrajile si descantecele de dragoste au cele mai sorti de izbanda. Sarbatoarea Sanzienelor are atat un caracter crestin, cat si pagan si este plasata in apropierea solstitiului de vara echivalent cu cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. Etimologia cuvantului “Sanziene” este asociata cu ‘Sancta Diana”, o zeitate pagana, iar “Dragaica” este un termen de provenienta slava.

 Cine sunt Sanzienele, frumoasele nevazute ale vazduhului?

Sanzienele (sau Dragaicele cum mai sunt cunoscute in anumite zone ale Munteniei) sunt percepute de regula in mentalul colectiv al poporului ca personaje de factura pozitive, fiinte eterice si inimaginabil de frumoase ce populeaza pe timpul verii padurile si campiile, colindand prin vazduh, pe ape sau pe pamant. Unii si le imagineaza sub forma unor fete tinere, zane bune, cu trupuri zvelte, semiinvesmantate, cu parul lung, splendid si de culoarea aurului. Ele se prind de mana intr-o hora ametitoare, desprinsa parca parca dintr-o alta lume.

Sanzienele sunt detinatoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele si mai ales florile ce le poarta numele cu proprietati magice, facandu-le apte pentru a veni in ajutorul celor care isi doresc iubirea. Sanzienele sunt cele care aduc vara rod pamanturilor, noroc, sanatate si copii frumosi femeilor casatorite, alinare si tamaduire celor bolnavi si aflati in suferinta, protectie fata de furia naturii. Tot Sanzienele arunca vraja tamaduitoare peste plantele si buruienile pamantului. Fiinte supranaturale, Sanzienele beneficiaza si de anumite insusiri umane. Sanzienelor le place sa fie iubite. Se supara si pedepsesc daca nu le iubesti. Pot deveni la fel de rele si dusmanoase precum Ielele sau Rusaliile. Daca nu le respecti ziua sau nu o tii asa cum se cuvine, Sanzienele, ca si Ielele, te pot poci sau amuti.

De Sanziene, aflam daca avem soarta de iubire si casatorie..
Sunt numeroase obiceiurile si traditiile legate de aceasta sarbatoare. Difera de la o zona la alta si multe dintre ele sunt puse in legatura cu iubirea, casatoria si ursita omului. Nu degeaba este insa cunoscuta sarbatoarea Dragaicelor si sub numele de Sarbatoarea Iubirii. Fetele nemaritate isi pot pune flori de sanziene sub perna pentru a-l visa pe cel care le este ursit. In anumite zone, coronitele de sanziene sunt puse la un loc ferit in gradini si spatii deschise. Daca dimineata florile de sanziene sunt incarcate de roua insemna ca Sanzienele ti-au harazit o casatorie in anul respectiv. Prin urmare, fii foarte atenta la ceea ce visezi in noaptea dinspre 23 spre 24. Se spune ca visele din aceasta noapte sunt franturi din viitor si realitate…

In dimineata Sanzienelor, fetele pornesc in grupuri pentru a culege sanziene din care impletesc coronite pe care le inchina Soarelui. Prind aceste coronite in par, le pun pe cap sau le pun in san. Daca este posibil, florile de sanziene trebuie culese cat inca au stropi de roua pe ele. Totodata, fetele pot impleti cununi si pentru membrii familiei sau pentru cei care nu sunt prezenti. Pentru persoanele de sex masculine, cununile sunt impletite in forma de cruce, iar pentru persoanele de sex feminin acestea iau forma cercului. Seara, fiecare fata isi arunca coronita catre acoperisul casei. Asteapta pana dimineata ca Sanzienele sa lase ‘semne’ pentru a afla cand se vor casatori, cu cine se vor casatori… Daca cununita ramane pe acoperis si nu pica pe pamant, este un semn de bun augur. Se crede ca persoana care a aruncat-o se va marita in curand. Daca pica de pe acoperis pe pamant se considera a fi un semn rau pentru persoana respectiva. Caderea ei anunta un necaz sau chiar o primejdie de moarte.

In zonele urbane, s-a perpetuat un alt ritual de aflare a ursitei in noaptea dinspre Sanziene. Fetele care doresc sa-si afle destinul sau numele celui cu care se vor casatori trebuie sa umple ochi un vas cu apa si sa aprinda o lumanare rosie. In acest vas cu apa vor trebui sa picure 23 de picaturi de ceara de la lumanarea aprinsa. Ceara are tendinta de a se strange pe margine, formand anumite litere. Prima litera formata este initiala celui cu care urmeaza sa te casatoresti.
Pe de alta parte, inainte de a se culca, tinerii flacai obisnuiesc sa puna un fir din aceste flori ale soarelui in fereastra. Daca in timpul noptii Sanzienele lasa un "semn" (spre exemplu un fir de par agatat in firul de sanziana) este un indiciu ca o casatorie va avea loc cat mai curand. In schimb, daca mai multi ani la rand Sanzienele nu lasa niciun semn inseamna ca feciorul respectiv are ursita intarziata.

Alte obiceiuri si traditii legate de sarbatoarea Sanzienelor

Se spune ca undeva, in mijlocul padurii, In noaptea magica dintre 23 si 24 iunie, infloreste magica floare alba de feriga, aflata insa in paza duhurilor. Cel care o gaseste si reuseste sa culeaga floarea, tinand piept duhurilor, va fi binecuvantat prin cel mai mare noroc si prin puterea de a citi gandurile oamenilor.

Furnicile poarta noroc daca sunt zarite in aceasta zi si cu atat mai mult daca se intampla sa zaresti una in geanta sau portofel. Se crede ca vei avea parte de abundenta si noroc in anul respectiv. Daca vor ca iubirea sa ii uneasca toata viata si sa nu ‘curga’, tinerii indragostiti trebuie sa se scalde in apele marii in ziua de Sanziene, fie pret si de cateva secunde.

Mai mult, ziua de Sanziene reprezinta prilejul cel mai indicat pentru a culege si alte plante tamaduitoare, utilizate ca leac in diverse suferinte trupesti de-a lungul anului. De asemenea, in dimineata de 24 iunie, in anumite sate ale Romaniei, se mai pastreaza obiceiul scaldatului in roua proaspat culeasa de pe sanziene si alte plante sau obiceiul clatirii obrazului cu aceasta apa magica, vie, binecuvantata.

In functie de starea vremii in ziua de Sanziene, batranii satelor ‘citesc’ vremea pentru urmatoarele 40 de zile. Ploaia in aceasta zi sau in ziua urmatoare anunta o perioada indelungata de zile ploioase. De asemenea, in anumite zone ale tarii, s-a mai pastrat un alt obicei, cel al scaldatului in ape curgatoare, de data aceasta pus in legatura semnificatiile religioase ale sarbatorii Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Scaldatul ritualic are rolul de a purifica persoana respectiva si de a spala necazurile din acel an. Multi cred ca scaldatul in apa atrage dupa sine bunavointa sfantului Ioan, acesta ajutandu-te sa iti indeplinesti dorintele.
Tot noaptea dinspre Sanziene este un moment prielnic pentru a cere ajutorul sfantului Ioan in a gasi raspunsul la anumite probleme si intrebari care te macina. Un obicei ce pare a fi insa mai degraba imprumutat decat autohton este urmatorul: scrie pe o foaie de hartie intrebarile care te framanta si pentru fiecare intrebare fa doua biletele pe care scrii “Sfantul Ioan spune da”, “Sfantul Ioan spune nu”. Asaza biletelele cu “da” si “nu” afara intr-un vas si lasa-l acolo pe tot timpul noptii. Dimineata, cand te trezesti, citeste intrebarea si extrage un biletel pentru intrebarea respectiva fara sa tragi cu ochiul la ce extragi din vas. Se spune ca raspunsul pe care il alegi este raspunsul bun.
 sursa Garbo

TEIUL SI MAGIA

* In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
* Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
* Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
* Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
* In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
* Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.

�

* In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
* La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si "seninul" din casa.
* In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
* In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
* In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
* In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
* In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.

Leac taranesc

Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

sursa Formula AS

Rusaliile........tradiții și superstiții

Rusalcele umblă în cete dansând şi se spune că  pe unde  acestea dansează, pământul rămâne ars. Pentru a se feri de Rusalii, se poartă frunze de pelin sau fire de usturoi în sân şi la brâu, iar timp de două săptămâni, după această zi, nu se culeg ierburi de leac. Tot de teama Rusaliilor, cunoscute ca zâne ale apelor, în sâmbăta lor se spune că nu este bine să te scalzi, pentru că este posibil să te îneci. Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă din greşeală cineva călca pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnăvea foarte grav de o boală numită în limbaj popular, luat de Rusalii, boală de care se poate scăpa doar prin descântec de Rusalii, intrând în Hora Caluşului. Faimosul  joc al căluşarilor este un dans ritual care vine de la săritul peste foc pentru a scăpa de iele, zânele rele. Dansul Căluşarilor este un dans păstrat din timpuri vechi, iar acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creştină post-pascală a Cincizecimii, devenită Duminica Rusaliilor. În ziua a doua de Rusalii, preoţii şi sătenii ies pe câmp pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina. Ramurile de tei sfinţite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii. În ziua de Rusalii, în unele zone, există obiceiul numit udatul nevestelor, tradiţie conform căreia numai femeile care vor fi udate vor fi sănătoase tot anul. Creştinii sărbătoresc Rusaliile timp de trei zile, în zona Moldovei şi a Transilvaniei, şapte zile în zona Munteniei şi a Olteniei, iar în zona Banatului, timp de opt zile.
Mitul Rusaliilor s-a suprapus în timp peste sărbătoarea creştină, păstrându-se de atunci aceste obiceiuri, datini şi  superstiţii.