Sfantul Petru este
cel care are cheile de la poarta si incaperile Raiului, fiind si mana
dreapta a lui Dumnezeu. Petru ar fi si cel care stapaneste piatra,
grindina si este patronul plugarilor.
In popor sarbatoarea se numeste San-Petru de Vara
si marcheaza miezul verii agrare si rastimpul secerisului. . In multe
povestiri si snoave populare San-Petru apare precum un om obisnuit:
imbraca straie taranesti, lucreaza pamantul, creste vite si, desigur,
pescuieste.
De Sfantu Petru si Pavel apar
licuricii – care ar fi scanteile cazute pe pamant dupa ce sfantul
plesneste din biciul sau; licuricii vin in ajutorul celor rataciti prin
padure, indrumandu-i.
In
aceasta zi inceteaza a mai canta cucul si privighetoarea; iata cum se
arata in popor de ce cucul nu mai canta: "Un singur nas a avut cucul, si
ala o fost Sampietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a
furat caii lui nasu-sau. Nasu-sau alearga mereu dupa ei, doar, doar o
pune mana pe ei. De la Sampietru-nainte cucul iar nu mai canta, de frica
nasu-sau, i-e frica ca-l aude".
Fiind pus mai mare peste incaperile Raiului, San-Petru
imparte hrana animalelor salbatice – si mai ales lupilor, aceasta zi
fiind denumita si “Sarbatoarea lupilor”, si fierbe grindina pentru a o
marunti prin topire si a deveni mai putin primejdioasa pentru oameni si
ogoare.
In aceasta zi, zisa si Mosii de San-Petru de Vara,
se fac pomeni pentru cei morti – colaci, lumanari, mere dulci sau
acre. Cica nu e ingaduit nici unei femei sa manance mere pana in
aceasta zi, fiindca altfel ii supara pe morti. Dupa sarbatoare insa,
femeile tinere pot manca mere, cele varstnice fiind nevoite sa mai
astepte pana la Sfantul Ilie. In aceasta zi se duc la biserica mere,
zarzare, coliva, colaci iar cine are - si putina miere in faguri.