duminică, 27 noiembrie 2011

Alte vrăji.....

        Fermecătorii sau fermecătoarele,vrăjitorii sau vrăjitoarele au pătruns tainele magice ale naturii.Scopul vrăjilor,spune părintele Simion Florea Marian,marele nostru folclorist,este de a constrânge pe cineva,contra voinţei sale,să asculte şi să facă toate cele ce i se spun de către vrăjitor.Adică de a despărţi doi soţi(iubiţi)care trăiesc în armonie,apoi de a lua somnul copiilor de ţâţă sau laptele de la vaci,de a nenoroci sau nimici pe cineva.Deci vrăjitorul,fiinţă malefică,îşi propune să facă rău oamenilor.Asta e partea urâtă a vrăjitoriei,pentru că există şi o parte frumoasă,de a face bine oamenilor.
              Fermecătoarea sau fermecătorul,zice tot el,au funcţie pozitivă,nu fac rău omului.Se roagă Maicii-Domnului ,se curăţă cu apă şi rouă,folosind plante mirositoare curate pentru a fermeca pe cineva anume,nu pentru ură şi boală,ci pentru dragoste şi ursită.
            Aşa procedau fetele de la ţară(din vechime),în preseara Anului Nou şi în ajunul SF.Andrei,ca să-şi găsească ursitul,faţă de vrăjitoarele cele rele care fac vrăji diabolice pentru a lua mana grâului şi mana vacilor(pentru a lovi astfel în duşmani).
            Vrăjile cele rele se fac noaptea,mai ales la lună nouă.Asta e magie neagră populară,faţă de magia albă populară,adică farmecele bune care se fac noaptea la...lună veche.
            Magia neagră a vrăjitoarelor foloseşte obiecte şi lucruri deosebite:pământ de unde se încaieră câinii sau de unde stau ţiganii cu corturile.Vrăjitoarele afurisite descântă pe la fântâni părăsite,făcându-l pe cel vrăjit să devină din om neom,ca să-l prăpădească.

                  În ritul magic,vrăjitoarea( mai rar vrăjitorul)foloseşte obiecte ca acestea:cuţit de găsit,secure,topor,fiare de plug părăsit,săgeată făcută din 9 ace de la o vădană,pământ din mormânt vechi,săpun de la mort,degetul mic al unui mort,ţeastă de strigoi,cap de mâţă moartă,picior de iepure,labe de liliac,limbă de răţoi,inimă de porumbel şi mai câte scârnăvii bune doar pentru vrăji necurate.

                 În celebra piesă de teatru Macbeth a lui W.Shakespeare,una dintre vrăjitoare pune să fiarbă într-o căldare,o dată cu măruntaiele otrăvite ale unui personaj de tragedie,o broască rşioasă,o fâşie de şarpe,un ochi de salamandră,o labă de broască,puf de liliac,o limbă de câine,limba în furculiţă a unei vipere
,un picior de şăpârlă,o aripă de cucuvaie,solyi de balaur,colţi de lup,mumia unui vrăjitor,ficat de jidan afurisit,nas de turc,buze de tânăr şi alte scârnăvii,iar totul după ce a clocotit îndeajuns,răcit în sânge de maimuţă.Dezgustător şi grobian,dar pitoresc în structura genială a dramei.....

                La noi şi în alte ţări,vrăjitoarea foloseşte ARGINTUL VIU.Ast pentru a trimite o boală în trupul duşmanului.Cine nu cunoaşte  argintul viu?Îl vedem astăzi în termometrele din casă,indicându-ne temperatura.Acest metal mişcător era altădată întrebuinţat de vrăjitoare pentru a face rău,în practicicile de magie neagră.
                 B.P.Hasdeu(care practica în secolul trecut spiritismul şi ,,vorbea,, cu spiritul fiicei sale Iulia,povestea că vrăjitoarea descântă argintul viu şi-l trimite cui îi porunceşte ea.Argintul viu pleacă singur de la vrăjitoare şi ajungând la casa unde a hotărât,se risipeşte în cofe,în străchini,în aşternuturi şi în toate lucrurile din casă.Mercurul împrăştiat provoacă-desigur -mare rău.Cei din casa oropsită câteodată îl văd,dar nu pot face nimic ca să-l îndepărteze.Dintre toţi din acea casă nu se îmbolnăveşte decât acela care este ursit de către vrăjitoare.Bolnavul vrăjit simte un fel de cârcei în tot trupul şi se umple de spuzeală,care dă din ea un fel de apă.Deci argintul viu a intrat în cel ursit ,îl slăbeşte până îl usucă şi-l ucide.