Acest ,,auto-farmec,, de frumusețe se face în timpul verii,așa cum îl practicau altădată,fetele cu gâțe.Întrebați-le pe bătrânele de la țară dacă nu e adevărat!Cărțile de folclor spun toate că-i adevărat!
E un obicei magic strămoșesc,care se făcea după ce apărea luna nouă,în zilele de marți,joi și sâmbătă,dis de dimineață,chiar înainte de răsăritul soarelui.Nu vă speriați voi, care faceți azi nudism ori umblați pe caniculă în costume sumare! Și strămoașele voastre,într-o vreme de mari prejudecăți,erau-în acea dimineață-ceva mai emancipate.Deci......
Goală pușcă ori foarte transparent îmbrăcată,ieși pe o pajiște cu flori,poate în grădină și plimbă-te romantic,desculță prin iarba plină de rouă.Trage după tine o pânză albă,ca o trenă care să se îmbibe de apă,din roua florilor miraculoase.Culege un buchețel de flori.Iar într-o ulcică stoarce roua florilor din poiană.
Tot goală întoarce-te acasă,fă-ți cunună din florile adunate,pune-o pe cap cu dichis,la oglindă,leagă-ți la gât,peste sâni,trena umezită de rouă și spune așa:
Dimineața m-am sculat,
Roua-n câmp am adunat,
Și cu rouă m-am spălat,
În rouă m-am îmbrăcat.
Acum toarnă picăturile de rouă din ulcică în palme și spală-te pe față,pe gât,pe sâni,peste tot ca să ,,prindă,,farmecul de frumusețe,zicând mai departe:
M-am uitat la miazănoapte,
M-am uitat la miazăzi,
M-am uitat la răsărit,
M-am uitat la apus
Și pereche n-am aflat.
Ochii-mi sunt ca stelele,
Obrajii ca florile,
Buzele ca zmeura,
Părul ca grânele,
Mijlocelul subțirel
Parcă-i tras ca prin inel.
Crai nou,cât vei lumina,
De pe cer eu te-oi chema
Să-mi dai frumusețea,
Să-mi dai blândețea,
Frumusețea florilor,
Și blândețea zorilor,
Să fiu mai frumoasă
Și mai arătoasă
Decât toate fetele,
Decât toate nevestele.
Să fiu cea mai frumoasă,
Cea mai drăgăstoasă,
Cea mai dorită,
Cea mai iubită,
Decât toate fetele
Și toate nevestele!
Cum strălucește
Luna între stele,
Așa să strălucesc eu
Printre oameni!
