miercuri, 23 noiembrie 2011

Norocul providențial

Omul are un însoțitor bun pe cărările vieții:norocul.Acesta e invizibil,dar omul îl simte bine.Omul cu noroc devine bogat,fiindcă norocul lucrează pentru el,iar cel cu noroc mic rămâne sărac,orice ar face,fiindcă nu-și poate schimba norocul care-i fusese dat la naștere.Așa crede poporul.....
   Și totuși norocul se apropie ori se îndepărtează de om,după cum se comportă acesta.Iată câteva credințe vechi românești:
   -Norocul îl abandonează pe omul care înjură sau face păcate mari.
   -În schimb se atașează de omul vesel și bun.
   -Norocul fuge  dacă te uiți în oglindă când mănânci.
   -Vine mai ușor la omul în casa căruia unde își fac cuib rândunelele. La fel și în casa unei perechi,la nunta căreia a plouat din belșug.
   -Sunt norocoși cei care albesc la păr de tineri ori au vârtejuri de fire în cap.
   -Dacă te trezești dimineața cu fața în sus,atunci norocul te va ajunge în ziua aceea.
   -Un câine pripășit la casa cuiva aduce noroc și nu trebuie alungat.
   -Noroc aduce un lucru găsit(de exemplu,o potcoavă) ori un ban.
   -Omul cu mâinile păroase se crede că are noroc și va lua nevastă bogată.
   -Se obișnuiește ca,la moartea unui om norocos,să i se taie câteva fire de păr,ca norocul să nu plece cu el din casă.
   -Cine strănută în seara de SF Vasile va avea noroc tot anul.
   -Dacă mănânci cu strachina pe genunchi,îți mănânci norocul.La fel dacă mănânci în prag.