Superstiții și tradiții de Sf Mihail și Gavriil

Superstiţioşii spun că este interzis, în această zi, să lucrezi sau să faci treabă în casă. Cei care nu respectă acest lucru se vor chinui groaznic înainte de moarte.


Se mai spune că trebuie ca în ziua de 8 noimebrie cei care au oi, trebuie să facă o turtă care trebuie aruncată în ţarc. Dacă pâinea cade cu faţa în sus, vor fi miei mulţi şi sănătoşi. Bătrânii mai spun că de ziua Sfinţilor Mihail şi Gavriil este bine să aprinzi o lumânare ca să ai lumină şi pe cealaltă lume.
Atunci când viaţa unui om este în cumpănă, Arhanghelul Mihail îşi face apariţia lângă patul suferindului. Dacă acestuia îi este sortit să trăiască, îngerul se va aşeza la picioare, iar dacă va muri, se va aşeza la cap.
Sărbătoarea mai este denumită în tradiţia populară şi „vara arhanghelilor".
După această sărbătoare se spune că urmează câteva zile de vreme frumoasă şi caldă. În calendarul ortodox, Mihail şi Gavriil sunt cei care conduc cetele de îngeri şi călăuzesc sufletele oamenilor spre rai.

1 noiembrie -tradiții și superstiții

1 Noiembrie-Ziua Mortilor!
Mosii de toamna-Pomenirea Mortilor.
Ziua Mortilor ,Luminatia,Luminatiile se sarbatoreste in 1 Noiembrie mai ales in Banat,Transilvania,Maramures.
Se stie ca in Maramures cultul mortilor este foarte important.An de an in rima zi de Brumar,localnicii aprind lumanari in cimitire si dau pomana saracilor,conform credintei solide pe care o au cum ca in noaptea Luminatiei sufletele celor plecati se intorc in mijlocul celor dragi.1 noiembrie este ziua in care o mare parte a romanilor indiferent de religie sau natie,merg la cimitir sa puna flori si lumanari pe mormintele celor disparuti.Valoarea unui om nu consta doar in importanta pe care o dau vietii ci si a respectului fata de memoria celor care numai sunt.Toti curata mormintele inainte de 1 noiembrie,se smulg buruienile,se matura,se spala crucea,gunoaiele stranse se arunca in locuri special amenajate.Pe mormintele curatate se pun lumanari si flori,fiecare se roaga pentru su

fletele celor plecati.In seara de 1 Noiembrie,cimitirele sunt luminate,iluminate.Si acum cateva randuri despre acest obicei.
Sarbatoarea si ceremonia sunt de origine catolica."Ziua tuturor Sfintilor"s-a transformat in Transilvania in Ziua Mortilor fiind numita in unele zone si Luminatia.In timp acest obicei al cinstirii celor trecuti in nefiinta a fost adoptata si de ortodocsi fiind o sarbatoare care aduna in jurul mormintelor zeci de credinciosi.In traditia Bisericii Romano si Greco-Catolice,o parte din sufletele celor morti care nu au fost nici sfinti ajung in purgatoriu unde se curata de pacate pentru a intra in rai.Chiar daca este sarbatoare catolica Ziua Mortilor este celebrata si de preotii ortodocsi care la cererea familiilor vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul mortilor.Oricum e o zi deosebita iar imaginea cimitirului iluminat te face sa te gandesti ca moartea nu inseamna altceva decat o calatorie undeva departe!

Hai la Baba.....

Haloween

În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, adesea în vinerea și sâmbăta dinainte de Halloween, se țin adesea petreceri cu costume.

Sărbătoarea dovlecilor....superstiții

În această noapte, pentru a speria spiritele rele trebuie să suni dintr-un clopoţel.
Dacă vezi un păianjen în noaptea de Halloween acesta ar putea fi spiritul unei fiinţe iubite care a murit şi care veghează asupra ta.
Dacă vrei să întâlneşti o vrăjitoare, trebuie să îmbraci hainele pe dos şi să mergi cu spatele.
În ziua de Hallowen nu e bine să te prindă asfinţitul pe drum.
Călătorii ţineau în buzunar, ca protecţie, o bucată de pâine presărată cu sare, care să îi ferească de vrăjitoare.
Fetele încercau sa îşi afle ursitul în noaptea de Halloween folosind mai multe metode:
- descojind un măr în aşa fel încânt coaja acestuia să rămână într-o singură bucată. Aruncată pe jos ea formează iniţiala numelui iubitului.
- privind în oglindă cu o lumânare aprinsă într-o mână şi cu cealaltă fie pieptănându-se, fie mâncând un măr. Imaginea ursitului ar fi trebuit să apară privind peste umărul fetei.
- dormind cu un măr sub pernă, pentru a-şi visa ursitul.
- în Irlanda sec. al XVIII-lea, femeile ascundeau un inel în piureul de cartofi, bărbatul care îl găsea era alesul.

Printre superstițiile de Halloween care aveau cândva amploare se numără:

• Dacă o fată necăsătorită punea în noaptea de Halloween, sub pernă, o floare de rozmarin și un bănuț de argint își visa sortitul;
• Dacă se întâmpla ca, în noaptea de Halloween, să auzi pași sau zgomote în spate, nu trebuia să te întorci fiindcă se spunea că este un spirit venit de pe lumea cealaltă pentru a te lua cu el;
• În noaptea de Halloween se foloseau alune pentru vrăji, fiindcă diavolul era considerat culegător al acestor fructe;
• Dacă în noaptea de Halloween se întâmpla să zboare vreun liliac prin casă se spunea că în aceea casă sunt spirite rele;
• Celebra lumânare aprinsă în dovleac, din noaptea de Halloween,  avea menirea de a ține spiritele rele la distanță;
• Dacă în noaptea de Halloween vedeai un păianjen prin casă înseamna că spiritul unei persoane dragi te veghea;
• Se mai spune că în noaptea de Halloween dacă participai la o cină, era bine să vorbești în timpul mesei, astfel spiritele din apropiere erau încurajate să participe și ele la masă;
• Dacă băteau clopotele în noaptea de Halloween spiritele și fantomele s-ar fi speriat;
• Persoanele care erau născute în noaptea de Halloween aveau menirea de a vedea și de a comunica cu spiritele, etc. 

Tradiții și superstiții de SF Dumitru

In Ajunul sarbatorii Sfantului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sanatosi tot anul. Focul are si menirea de a alunga fiarele si de a incalzi mortii. Dupa ce focul este stins, taranii arunca un carbune in gradina, ca aceasta sa primeasca putere de a rodi.

Sfantul Dumitru este considerat si patronul pastorilor. Este ziua in care ciobanii afla cum va fi iarna. Acestia isi aseaza cojocul in mijlocul oilor si asteapta sa vada ce oaie se va aseza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este sa urmaresti mersul oilor in dimineata sarbatorii Sfantului Dumitru. Daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va pleca inspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si va pleca spre nord, iarna va fi usoara.

Ziua Sfantului Dumitru era si o zi a soroacelor, se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca "la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii".

De Sfantul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi si se strica stanele. Taranii tund coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos.

In anumite zone, taranii il cinstesc pe Sfantul Dimitrie, Izvoratorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfanta Impartasanie.

Alte credinte in ziua Sfantului Dumitru:

- daca de Sfantul Dumitru este vreme aspra, iarna va fi buna, iar de va fi vreme buna, toamna va fi lunga si frumoasa;

- nu se piaptana, ca-i primejdios de lupi;

- daca luna va fi plina si cerul acoperit de nori, iarna va fi aspra, cu zapezi grele;

- se face pomana grau fiert cu unt, lapte sau branza.

Superstiții și tradiții de Ziua Crucii

Înălţarea Sfintei Cruci. Sărbătoarea este inspirată dintr-un eveniment istoric care s-a petrecut în vremea împăratului Constantin, cel care a eliberat Biserica creştină de sub asuprirea împăraţilor păgâni. În popor i se mai spune şi Ziua Crucii, şi este considerată data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Bătrânii spun că de Ziua Crucii se închide pământul, luând cu sine insectele, reptilele şi plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. Păsările încep să plece în stoluri spre alte ţări, anunţând venirea toamnei Florile încep să se ofilească, iar cele care se mai păstrează proaspete precum busuiocul, menta, cimbrul sau maghiranul sunt considerate magice. Acestea sunt culese în bucheţele şi sunt duse la biserică pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Apoi, plantele sfinţite se păstrează în casă, la icoane, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli. În tradiţia populară, alunul este considerat ca fiind un arbore cu funcţii magice, iar ramurile culese de Ziua Crucii capătă calităţi miraculoase. Fântânarii le foloseau pentru depistarea izvoarelor subterane, iar alţi oameni pentru detectarea comorilor ascunse.
În această zi se fac şi prognozări meteorologice:
- dacă tună de Ziua Crucii, toamna va fi lungă;
- dacă încep să plece cocorii, timpul se va răci în curând;
- dacă ciorile încep să chirăie, va cădea bruma.
Superstiţii legate de această sărbătoare:
- când pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecât dacă îşi aduce aminte în ce zi a săptămânii a fost anul acela Ziua Crucii;
- De Ziua Crucii nu se mănâncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, peşte;
- Înălţarea Sfintei Cruci se ţine, căci îţi vei găsi uşor leacul când te vei îmbolnăvi.

Traditii, obiceiuri si superstitii de Sfanta Maria Mica

In credinta populara, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului reprezinta hotarul astronomic dintre vara si toamna, momentul in care se da startul lucrurilor agricole de toamna si momentul in care noul anotimp incepe sa isi intre in drepturi.


Este o zi speciala pentru om, dar si pentru toata suflarea pamantului. Este ziua in care unele pasari precum randunelele isi pregatesc calatoria spre tarile calde, iar gazele si reptilele se retrag in pamant. Este ziua in care plantele nu mai sunt bune de leac si isi pierd puterile tamaduitoare. Este ziua in care vremea incepe sa se strice, devenind capricioasa si mai racoroasa, cum se intampla in fiecare toamna lasata de la Dumnezeu. Este ziua in care se da drumul culesului de vii, se bat nucii pentru a avea rod bogat si anul viitor, se jupoaie coaja ulmilor si se da startul targuilor si iarmaroacelor de toamna.

Aceasta zi a Nasterii Maicii Domnului trebuie cinstita cu bucurie si tinuta de toata lumea. Nu se cade sa lucrezi sau sa faci treburi gospodaresti tocmai in aceasta zi sfanta. In caz contrar e rau de lovitura” pentru barbati, iar femeilor li se poate arde mancarea pe foc. Sau…. oala cu mancare se poate rasturna peste copii. Totodata, focul nu se aprinde in vatra in preajma acestei sarbatori, in zilele de 7 si 8 septembrie, ori altfel atragi asupra ta necazurile si nesansa.

Mai exista si o alta superstitie romaneasca conform careia cei care mananca gatit la foc in aceste zile au sansa de a atrage asupra lor boli care ii pocesc. Se aprinde in schimb candela in dreptul icoanei Maicii Domnului si se lasa sa arda pe tot parcursul sarbatorii. Casa in care arde candela de Nasterea Maicii Domnului este o casa binecuvantata prin buna intelegere si armonie, ferita in acelasi timp de foc, vant, grindina si alte nenorociri.
Gospodinele impart in aceasta zi struguri si prune de sufletul mortilor pentru ca acestora sa li se ierte pacatele si sa primeasca si ei din roadele toamnei pe lumea cealalta. Nu se efectueaza in aceasta zi treburi gospodaresti daca nu vrei sa atragi raul asupra ta si asupra familiei tale. Se crede ca barbatii care incalca aceasta traditie se vor lovi (“e rau de lovitura”), iar femeilor fie li se va arde mancarea pe foc. Sau, mai rau, cratita cu mancare se va varsa peste copii arzandu-i...

Tot traditia este cea care spune ca femeile care doresc sa nasca copii ar trebui sa mearga in aceasta zi de sarbatoare la biserica si sa se roage la icoana Maicii Domnului cu credinta, precum s-au rugat Ioachim si Ana. Fecioara Maria este considerata protectoarea fetelor necasatorite, a femeilor insarcinate, a mamelor si a copiilor, a tuturor celor care cred in puterea lui Dumnezeu. In aceasta zi, mai mult ca niciodata, sunt ascultate rugaciunile de dezlegare a pantecelor.

De asemenea, si femeile insarcinate ar trebui sa faca acelasi lucru. Maica Domnului va fi alaturi de ele, veghind asupra lor si asigurandu-se ca au parte de o nastere usoara. De sarbatoarea Sfintei Marii, in dreptul Icoanei Maicii Domnului, in fiecare casa crestina, ar trebui sa arda o candela. Se crede ca acea casa va fi protejata impotriva focului, a vantului, a grindinei, dar si impotriva altor nenorociri sau rele. Totodata, in casa respectiva, Maica Domnului va aduce pace, intelegere si zile bune.

Este indicat sa nu aprinzi focul in vatra in zilele de 7 si 8 septembrie. Conform unei superstitii din batrani, acest gest ar putea atrage dupa sine nesansa si boala. Pe de alta parte, in preajma acestei sarbatori se culeg viile si are loc batutul nucilor asigurandu-te astfel ca si in anul urmator vor avea rod.

Se mai crede ca, odata cu sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, pasarile migratoare parasesc aceste meleaguri si se indreapta catre tari mai calde. Tot in aceasta zi, insectele fug din calea toamnei si a frigului si cauta sa se ascunda in pamant. Este semn clar de toamna… De acum incolo, este musai ca pamantul sa fie muncit. Este musai sa se dea startul lucrarilor agricole de toamna.
Garbo.ro

Obiceiuri și tradiții de Sf Ilie

Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.

In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
 

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor si de a apara stupii de furtul manei si se transforma intr-o adevarata petrecere cu cantec si joc. Era nevoie de multa atentie, ca la aceasta masa sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele si vrajile lor".

Sant-Ilie marcheaza miezul verii pastorale, data cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.

In vechime, se obisnuia ca in aceasta zi sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (numite nedei), se organizau targuri de Sant-Ilie, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre. In cadrul acestor manifestari, ce durau mai multe zile si erau considerate a fi bune prilejuri de cunoastere pentru tineri, atmosfera era insufletita de muzica si se facea comert cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte si produse agricole.
Calendar creștin-ortodox

Superstiții și tradiții de Sân Petru

Sfantul Petru este cel care are  cheile de la poarta si incaperile Raiului, fiind si mana dreapta a lui Dumnezeu. Petru ar fi si cel care stapaneste piatra, grindina si este patronul plugarilor.

In popor sarbatoarea se numeste San-Petru de Vara si marcheaza miezul verii agrare si rastimpul secerisului. . In multe povestiri si snoave populare San-Petru apare precum un om obisnuit:  imbraca straie taranesti, lucreaza pamantul, creste vite si, desigur, pescuieste.

De Sfantu Petru si Pavel apar licuricii – care ar fi  scanteile cazute pe pamant dupa ce sfantul plesneste din biciul sau; licuricii vin in ajutorul celor rataciti prin padure, indrumandu-i.

In aceasta zi inceteaza a mai canta cucul si privighetoarea; iata cum se arata in popor de ce cucul nu mai canta: "Un singur nas a avut cucul, si ala o fost Sampietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui nasu-sau. Nasu-sau alearga mereu dupa ei, doar, doar o pune mana pe ei. De la Sampietru-nainte cucul iar nu mai canta, de frica nasu-sau, i-e frica ca-l aude".

Fiind pus mai mare peste incaperile Raiului, San-Petru imparte hrana animalelor salbatice – si mai ales lupilor, aceasta zi fiind denumita si “Sarbatoarea lupilor”, si fierbe grindina pentru a o marunti prin topire si a deveni mai putin primejdioasa pentru oameni si ogoare.

In aceasta zi, zisa si Mosii de San-Petru de Vara, se fac pomeni pentru cei morti – colaci, lumanari, mere dulci sau acre.  Cica nu e ingaduit nici unei femei sa manance mere pana in aceasta zi, fiindca altfel ii supara pe morti. Dupa sarbatoare insa, femeile tinere pot manca mere, cele varstnice fiind nevoite sa mai astepte pana la Sfantul Ilie. In aceasta zi se duc la biserica mere, zarzare, coliva, colaci iar cine are - si putina miere in faguri.

 sursa Verze.ro

Superstiții și magie de Sânziene....

Noaptea dinspre Sanziene este o noapte magica si sfanta in care cerurile se deschid la miez de noapte, iar duhurile umbla libere pe pamant pentru a se intoarce spre dimineata. Tot in aceasta noapte vrajile si descantecele de dragoste au cei mai buni sorti de izbanda. Sarbatoarea Sanzienelor are atat un caracter crestin,cat si pagan si este plasata in apropierea solstitiului de vara echivalent cu cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului.
 

De Sanziene, aflam daca avem soarta de casatorie si iubire..

In ziua de 24 iunie, este celebrata sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatoare cunoscuta in popor ca Sanzienele sau Dragaica. Este o straveche si fascinanta sarbatoare romaneasca surprinsa in scrierile lui Dimitrie Cantemir si descrisa si de Mircea Eliade, o sarbatoare incarcata de magie si sfintenie, o sarbatoare a verii si a luminii, o sarbatoare a iubirii si a incercarilor de deslusire a ursitei. In credinta populara, noaptea dinspre Sanziene este o noapte magica si sfanta in care cerurile se deschid la miez de noapte, iar duhurile umbla libere pe pamant pentru a se intoarce spre dimineata. Tot in aceasta noapte vrajile si descantecele de dragoste au cele mai sorti de izbanda. Sarbatoarea Sanzienelor are atat un caracter crestin, cat si pagan si este plasata in apropierea solstitiului de vara echivalent cu cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. Etimologia cuvantului “Sanziene” este asociata cu ‘Sancta Diana”, o zeitate pagana, iar “Dragaica” este un termen de provenienta slava.

 Cine sunt Sanzienele, frumoasele nevazute ale vazduhului?

Sanzienele (sau Dragaicele cum mai sunt cunoscute in anumite zone ale Munteniei) sunt percepute de regula in mentalul colectiv al poporului ca personaje de factura pozitive, fiinte eterice si inimaginabil de frumoase ce populeaza pe timpul verii padurile si campiile, colindand prin vazduh, pe ape sau pe pamant. Unii si le imagineaza sub forma unor fete tinere, zane bune, cu trupuri zvelte, semiinvesmantate, cu parul lung, splendid si de culoarea aurului. Ele se prind de mana intr-o hora ametitoare, desprinsa parca parca dintr-o alta lume.

Sanzienele sunt detinatoare ale unor puteri magice. Ele investesc plantele si mai ales florile ce le poarta numele cu proprietati magice, facandu-le apte pentru a veni in ajutorul celor care isi doresc iubirea. Sanzienele sunt cele care aduc vara rod pamanturilor, noroc, sanatate si copii frumosi femeilor casatorite, alinare si tamaduire celor bolnavi si aflati in suferinta, protectie fata de furia naturii. Tot Sanzienele arunca vraja tamaduitoare peste plantele si buruienile pamantului. Fiinte supranaturale, Sanzienele beneficiaza si de anumite insusiri umane. Sanzienelor le place sa fie iubite. Se supara si pedepsesc daca nu le iubesti. Pot deveni la fel de rele si dusmanoase precum Ielele sau Rusaliile. Daca nu le respecti ziua sau nu o tii asa cum se cuvine, Sanzienele, ca si Ielele, te pot poci sau amuti.

De Sanziene, aflam daca avem soarta de iubire si casatorie..
Sunt numeroase obiceiurile si traditiile legate de aceasta sarbatoare. Difera de la o zona la alta si multe dintre ele sunt puse in legatura cu iubirea, casatoria si ursita omului. Nu degeaba este insa cunoscuta sarbatoarea Dragaicelor si sub numele de Sarbatoarea Iubirii. Fetele nemaritate isi pot pune flori de sanziene sub perna pentru a-l visa pe cel care le este ursit. In anumite zone, coronitele de sanziene sunt puse la un loc ferit in gradini si spatii deschise. Daca dimineata florile de sanziene sunt incarcate de roua insemna ca Sanzienele ti-au harazit o casatorie in anul respectiv. Prin urmare, fii foarte atenta la ceea ce visezi in noaptea dinspre 23 spre 24. Se spune ca visele din aceasta noapte sunt franturi din viitor si realitate…

In dimineata Sanzienelor, fetele pornesc in grupuri pentru a culege sanziene din care impletesc coronite pe care le inchina Soarelui. Prind aceste coronite in par, le pun pe cap sau le pun in san. Daca este posibil, florile de sanziene trebuie culese cat inca au stropi de roua pe ele. Totodata, fetele pot impleti cununi si pentru membrii familiei sau pentru cei care nu sunt prezenti. Pentru persoanele de sex masculine, cununile sunt impletite in forma de cruce, iar pentru persoanele de sex feminin acestea iau forma cercului. Seara, fiecare fata isi arunca coronita catre acoperisul casei. Asteapta pana dimineata ca Sanzienele sa lase ‘semne’ pentru a afla cand se vor casatori, cu cine se vor casatori… Daca cununita ramane pe acoperis si nu pica pe pamant, este un semn de bun augur. Se crede ca persoana care a aruncat-o se va marita in curand. Daca pica de pe acoperis pe pamant se considera a fi un semn rau pentru persoana respectiva. Caderea ei anunta un necaz sau chiar o primejdie de moarte.

In zonele urbane, s-a perpetuat un alt ritual de aflare a ursitei in noaptea dinspre Sanziene. Fetele care doresc sa-si afle destinul sau numele celui cu care se vor casatori trebuie sa umple ochi un vas cu apa si sa aprinda o lumanare rosie. In acest vas cu apa vor trebui sa picure 23 de picaturi de ceara de la lumanarea aprinsa. Ceara are tendinta de a se strange pe margine, formand anumite litere. Prima litera formata este initiala celui cu care urmeaza sa te casatoresti.
Pe de alta parte, inainte de a se culca, tinerii flacai obisnuiesc sa puna un fir din aceste flori ale soarelui in fereastra. Daca in timpul noptii Sanzienele lasa un "semn" (spre exemplu un fir de par agatat in firul de sanziana) este un indiciu ca o casatorie va avea loc cat mai curand. In schimb, daca mai multi ani la rand Sanzienele nu lasa niciun semn inseamna ca feciorul respectiv are ursita intarziata.

Alte obiceiuri si traditii legate de sarbatoarea Sanzienelor

Se spune ca undeva, in mijlocul padurii, In noaptea magica dintre 23 si 24 iunie, infloreste magica floare alba de feriga, aflata insa in paza duhurilor. Cel care o gaseste si reuseste sa culeaga floarea, tinand piept duhurilor, va fi binecuvantat prin cel mai mare noroc si prin puterea de a citi gandurile oamenilor.

Furnicile poarta noroc daca sunt zarite in aceasta zi si cu atat mai mult daca se intampla sa zaresti una in geanta sau portofel. Se crede ca vei avea parte de abundenta si noroc in anul respectiv. Daca vor ca iubirea sa ii uneasca toata viata si sa nu ‘curga’, tinerii indragostiti trebuie sa se scalde in apele marii in ziua de Sanziene, fie pret si de cateva secunde.

Mai mult, ziua de Sanziene reprezinta prilejul cel mai indicat pentru a culege si alte plante tamaduitoare, utilizate ca leac in diverse suferinte trupesti de-a lungul anului. De asemenea, in dimineata de 24 iunie, in anumite sate ale Romaniei, se mai pastreaza obiceiul scaldatului in roua proaspat culeasa de pe sanziene si alte plante sau obiceiul clatirii obrazului cu aceasta apa magica, vie, binecuvantata.

In functie de starea vremii in ziua de Sanziene, batranii satelor ‘citesc’ vremea pentru urmatoarele 40 de zile. Ploaia in aceasta zi sau in ziua urmatoare anunta o perioada indelungata de zile ploioase. De asemenea, in anumite zone ale tarii, s-a mai pastrat un alt obicei, cel al scaldatului in ape curgatoare, de data aceasta pus in legatura semnificatiile religioase ale sarbatorii Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Scaldatul ritualic are rolul de a purifica persoana respectiva si de a spala necazurile din acel an. Multi cred ca scaldatul in apa atrage dupa sine bunavointa sfantului Ioan, acesta ajutandu-te sa iti indeplinesti dorintele.
Tot noaptea dinspre Sanziene este un moment prielnic pentru a cere ajutorul sfantului Ioan in a gasi raspunsul la anumite probleme si intrebari care te macina. Un obicei ce pare a fi insa mai degraba imprumutat decat autohton este urmatorul: scrie pe o foaie de hartie intrebarile care te framanta si pentru fiecare intrebare fa doua biletele pe care scrii “Sfantul Ioan spune da”, “Sfantul Ioan spune nu”. Asaza biletelele cu “da” si “nu” afara intr-un vas si lasa-l acolo pe tot timpul noptii. Dimineata, cand te trezesti, citeste intrebarea si extrage un biletel pentru intrebarea respectiva fara sa tragi cu ochiul la ce extragi din vas. Se spune ca raspunsul pe care il alegi este raspunsul bun.
 sursa Garbo

TEIUL SI MAGIA

* In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
* Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
* Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
* Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
* In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
* Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.

�

* In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
* La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si "seninul" din casa.
* In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
* In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
* In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
* In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
* In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.

Leac taranesc

Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

sursa Formula AS

Rusaliile........tradiții și superstiții

Rusalcele umblă în cete dansând şi se spune că  pe unde  acestea dansează, pământul rămâne ars. Pentru a se feri de Rusalii, se poartă frunze de pelin sau fire de usturoi în sân şi la brâu, iar timp de două săptămâni, după această zi, nu se culeg ierburi de leac. Tot de teama Rusaliilor, cunoscute ca zâne ale apelor, în sâmbăta lor se spune că nu este bine să te scalzi, pentru că este posibil să te îneci. Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă din greşeală cineva călca pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnăvea foarte grav de o boală numită în limbaj popular, luat de Rusalii, boală de care se poate scăpa doar prin descântec de Rusalii, intrând în Hora Caluşului. Faimosul  joc al căluşarilor este un dans ritual care vine de la săritul peste foc pentru a scăpa de iele, zânele rele. Dansul Căluşarilor este un dans păstrat din timpuri vechi, iar acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creştină post-pascală a Cincizecimii, devenită Duminica Rusaliilor. În ziua a doua de Rusalii, preoţii şi sătenii ies pe câmp pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindina. Ramurile de tei sfinţite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii. În ziua de Rusalii, în unele zone, există obiceiul numit udatul nevestelor, tradiţie conform căreia numai femeile care vor fi udate vor fi sănătoase tot anul. Creştinii sărbătoresc Rusaliile timp de trei zile, în zona Moldovei şi a Transilvaniei, şapte zile în zona Munteniei şi a Olteniei, iar în zona Banatului, timp de opt zile.
Mitul Rusaliilor s-a suprapus în timp peste sărbătoarea creştină, păstrându-se de atunci aceste obiceiuri, datini şi  superstiţii.

Obiceiuri și superstiții de Înălțarea Domnului

Se vopsesc ouă roșii și se pregătesc bucate ca pentru Paște și este bine a se împarți din aceste bucate oamenilor săraci, în numele celor decedați.
În această zi se spune că este bine a-ți face o centură din frunze de nuc pe care să o așezi peste brâu. Oamenii spun că este benefică, căci însuși Mântuitorul le purta în momentul Înălțării la Cer.
Tot în această zi, fetele și băieții necăsătoriți se duc în pădure pentru a culege frunze de alun, pe care apoi le folosesc pentru a avea noroc în dragoste.
Ca și superstiție legată de agricultură, se spune că doar dacă însămânțările au fost făcute până la Inălțare, doar atunci recolta va fi una bogată.
Tot la sate, o superstiție spune că de Inălțare nu este bine să împrumuți sare și să faci foc, căci altfel tot anul casă va vui, iar vacile nu vor mai avea lapte bun.
În anumite zone din România în această Zi de Inălțare se sărbătoresc și Moșii de Ispas, iar casele cu această ocazie se împodobesc cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean.
Conform bătrânilor se spune că tot astăzi se mai sărbătorește și Paștele Cailor. Astfel cei care spun că ceva se va întâmplă la Paștele Cailor, o vorba care se folosește deseori, iată că această sărbătoare se pare că există. Se spune că în această zi caii se sătura și ei odată pe an, dar doar pentru o oră, căci așa au fost blestemați de Maica Domnului.

Superstiții despre oglinzi

Oglinda dă o imagine inversă a obiectului și, ca atare, este o îndepărtare de Principiu și Esență. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa având adesea atribute malefice. În jurul oglinzilor s-au elaborat numeroase superstiții:

• Spargerea unei oglinzi e un lucru îngrozitor, pentru că șapte ani de nenorociri se vor abate peste tine de acum încolo. Probabil, motivul vine din credința strămoșească privind faptul că sufletul omului sălășluiește în oglindă și, odată spartă oglinda, sufletul acestuia este distrus, condamnându-l pe om la o moarte timpurie, fără a avea mai apoi șansa de a intra în Rai. Ca să eviți consecințele catastrofale ale spargerii unei oglinzi trebuie să culegi cu grijă toate cioburile și să le arunci într-un râu.
• Cel care privește în oglindă atunci când cadavrul se află încă în casă va muri următorul și asta pentru că o veche tradiție spune că sufletul omului sălăsluiește în oglindă.
• Poartă ghinion să primești în dar o oglindă
• O persoană urâtă care se uită într-o oglindă va cauza spargerea acesteia
• Nu e bine să te uiți într-o oglindă la lumina lumânărilor sau să stai noaptea în fața oglinzii în întuneric
• Se spune că fetele pot îndeplini un ritual în fața oglinzii prin care își pot chema rudele moarte sau să își vadă viitorii aleși ai inimii
• Încarnările satanice nu își suportă oglindirea sau nu se văd în oglindă
•  sursa Wikipedia

Tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe

Sarbatoarea Sfantului Gheorghe este considerata si ca data care anunta inceputul verii pastorale, tot asa dupa cum cea a Sfantului Dumitru (26 octombrie) marcheaza incheierea ei.
Iata cateva traditii, obiceiuri si supersitii legate de Sfantul Gheorghe:
-    Noaptea dintre 22 si 23 aprilie este numita noaptea Manicatoarei, despre care se spune ca este sora Sfantului Gheorghe, si este considerata ca o noapte de temut.
-    Se spune ca este bine sa stai in casa in aceasta noapte deoarece acum ies sufletele strigoilor vii, cei carora le ies noaptea sufletele si bantuie prin sate, calaresc pe cozi de matura si pricinuiesc necazuri.
-    Superstitia spune ca este bine sa se puna ghimpe, maracine sau crengi de maces la usa grajdului pentru ca sa se intepe strigoii cand vin sa ia mana vitelor.
-    Holdele trebuie inconjurate de o femeie „cu randuieli” (aflata la perioada ciclului) pentru a speria strigoii veniti sa ia mana graului.
-    Daca inainte de Sfantul Gheorghe prinzi un sarpe, ii tai capul, apoi il porti la palarie sau basma si, daca te duci in capul satului cand ies ciurdele de vite sau turmele de oi, vei putea vedea strigoii calare pe animale.
-    Exista superstitia ca, daca ziua de Sfantul Gheorghe cade in post, tot anul laptele vacilor si oilor va fi slab.
-    In aceasta zi se serbeaza Mosii de Sfantul Gheorghe si este bine ca la ferestre si usi sa se puna ramuri de salcie.
-    La biserici in aceasta zi se imparte liliac, iar in unele regiuni, leustean, pentru a pastra sanatatea oamenilor si animalelor pe tot timpul anului si pentru a-i feri de rele.
-    In unele regiuni fetele sunt stropite apa proaspata de fantana la fel ca si obiceiul de Paste cand fetele sunt stropite cu parfum. Stropitul avand semnificatie dubla, de substanta purificatoare si element favorabil fecundarii.
-    Se mai spune ca de Sf Gheorghe ard comorile in paduri sau pe dealuri si cine le vede noaptea luminand, ziua le poate gasi.
-    Aceasta zi se spune ca este una prielnica pentru a se face farmece de dragoste.
-    In ajunul zilei de San-George, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.
-    In dimineata zilei de 23 aprilie tot ele, fetele, puneau in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa, pe furis, care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.
-    In aceasta zi fetele mai obisnuiau sa semene usturoi, pe care-l pastrau pana in anul viitor. Mancand usturoiul semanat cu un an inainte, ele credeau ca vor fi inzestrate cu toate virtutile si ca se vor casatori in cel mai scurt timp.
-    In zori de zi, inainte de a se scutura roua, fetele mergeau pe furis in padure, in locuri ferite si indepartate, pentru a culege ciuperci – matragun, pe care le aduceau acasa si le puneau in pod sau sub streasina, in credinta ca aceste plante miraculoase le vor aduce petitori bogati. Matraguna recoltata acum era pastrata peste an pentru a fi folosita la vindecarea unor bolii sau la practicarea vrajilor de maritis pentru fetele urate sau batrane, a vrajilor pentru imbogatire si castigare a faimei sau a celor de inmultire a laptelui la vaci. Matraguna putea sa provoace si nenorocire, saracie, uratenie, nebunie sau moarte, in functie de modul cum era folosita, de riturile sau vrajile in care era uzitata sau in functie de actul care-i declansa puterea.
-    La fel si baietii, in dimineata zilei de Sfantul Gheorghe, pleaca la cules de “iarba fiarelor”, considerate o planta miraculoasa, ce putea sa sfarame lacatele si lanturile sau putea sa le confere lor, flacailor, proprietati miraculoase.
-    Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia avea sa fie somnoros intregul an.
-    In zona Bucovinei exista obiceiul urzicatului. In aceasta zi, tinerii se atingeau pe maini sip e picioare cu tulpini de urzica astfel crezand va vor devini mai ageri, mai harnici, mai sanatosi si vor aveam mai multa putere de munca.
-    In ziua de Sfantul Gheorghe inca se mai obisnuieste a se impodobi stalpii de la poarta casei ramuri verzi de salcie inmugurita pentru ca sa fie aparati de boli si paguba
-     Pentru a fi aparati de rele, oamenii se cantaresc, astfel ei cred ca vor fi sprinteni pana la anul, cand obiceiul se reinnoieste.
-    Gospodarii dau foc gunoaielor si vechiturilor din gospodarii. Cenusa de la acest foc se amesteca foarte bine cu untura cu care se ung usile si ferestrele grajdurilor pentru a-i impiedica pe strigoii care intra la animale in aceasta noapte sa le fure mana.
-    Barbatii nu ies in aceasta zi in sat cu capul descoperit pentru ca ar putea fi prinsi de “strigoaie”, fermecati si transformati in cai.
-    Superstitia spune ca daca gospodarii se stropesc cu apa neinceputa luata dis de dimineata din fantana, apoi cu agheasma, acestea alunga orice vraja din casa lor.
-    Fetele care vor sa fie iubite seamana busuioc in zorii zilei. Apoi uda semintele cu apa adusa intr-un vas nou, de la izvor. Cand busuiocul este inflorit fetele se duc la hora purtand acest simbol al iubirii in par.

 www.codrosu.ro

Tradiții și superstiții pentru Săptamâna Luminată

In Saptamana Luminata raiul este deschis

Ca dovada ca in acest interval Raiul este deschis, dupa credinta poporului si datina cea veche, in ziua de Inviere se scoate usa din mijloc a altarului si se pune deoparte, unde sta apoi toata Saptamana Pastilor sau Saptamana Luminata.

Cine moare in acest interval - si mai ales in ziua de Pasti sau in saptamana cea dintai dupa Pasti, numita pretutindeni Saptamana Luminata - merge de-a dreptul in rai pentru ca lumina raiului straluceste fiecaruia care moare in aceasta saptamana si pentru ca in timpul acesta usile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului inchise. Cel care moare este primit in rai, indiferent de pacatele care le-a facut, caci toate i se iarta.

Si cel care se naste in aceasta zi, si mai cu seama cand trage clopotul intaia oara la biserica, este un om norocos pentru toata viata.

Tradiții și superstiții după Paște

In prima zi de vineri dupa Paste praznuim Izvorul Tamaduirii, ziua cand, potrivit traditiei, izvoraste apa tamaduitorare si toate apele sunt sfintite. I se mai spune Vinerea scumpa sau Fantanita Pe 12 aprilie este Joia Pastilor, care se mai numeste Joi Domnesti, Joia Nepomenita, Joia Necurata, Joia Rea, Joia Verde, Slobozitul Paresimilor * Joile de dupa Paste sunt in numar de noua si le tin mai ales femeile, sa le fie holdele ferite de trasnete, grindina si inundatii. Daca nu se lucreaza in aceste zile, pomii vor fi plini de flori si vor avea rod bogat, iar vitele vor fi sanatoase. Joile s-au pastrat din batrani din cauza ploilor prea mari care distrugeau araturile. * Femeile se feresc sa spele sau sa bata rufe cu maiul, caci bate piatra. * Sa nu intri in vie cele noua joi dupa Paste ca iti taie gandacii vita! * Se da de pomana peste; Se fac colaci, se duc la biserica si se pomenesc mortii.

 Focul cu buciumei

 In zorii zilei, se face focul in fata casei cu noua bete de alun uscate - buciumei -, fiindca exista credinta ca sufletele mortilor vin sa se incalzeasca. La acest ritual sunt invitati sa participe si vecinii, cu scaunele, in jurul focului, dandu-se de pomana colacei si ulcele impodobite cu flori de primavara. Slobozitul Paresimilor Femeile fac pomeni la cimitire, cu colaci, bautura, vase si haine noi, oua rosii aruncate peste mormant. Are loc slobozitul ritual al apei pentru morti, numit "Slobozitul Paresimilori.  

Apele vindecatoare

 Vineri, dupa Paste, se serbeaza Izvorul Tamaduirii. Se spune ca din lacrimile Maicii Domnului picate pe pamant au iesit, in mai toate locurile, izvoare facatoare de minuni. Se crede ca in aceasta zi toate apele sunt sfintite si cine bea din ele si se spala peste partile bolnave ale trupului se vindeca. In noaptea si in dimineata acestei zile se culeg buruieni de leac. * Izvorul Tamaduirii a fost locul binecuvantat de Iisus, care a vindecat pe multi oameni suferinzi. * Prima zi de vineri dupa Paste se tine pentru mantuirea sufletelor. Tot acum se cautau izvoarele de apa, se construiau si se curatau fantanile. Se credea ca izvoarele si fantanile amenajate in aceasta zi vor avea apa din belsug si nu vor seca in verile secetoase. * Nu se tese fiindca, asa cum bat braglele (parte mobila la razboiul de tesut care sustine spata), asa va bate si piatra; nu se deapana fiindca, asa cum se invarte vartelnita, asa se invart vanturile aducatoare de furtuna. * Femeile batrane tin vinerile de dupa Paste ca duminicile; sfintele vineri mijlocesc la Dumnezeu sa le duca in Rai.

 Pentru bunul mers al vietii

 Se tine pentru ca vara sa fie ploioasa. In aceasta zi, satenii isi uda vitele cu apa, sa fie bune de prasila si sa nu bata piatra. Se tine pentru sporul casei. Spalandu-se dimineata cu roua, multi cred ca se vindeca de boli. Preotii scot icoanele la camp si fac slujbe, sa cada ploaia la timp. Practici magice Joi seara, femeile aduc vase cu apa si le lasa peste noapte in biserica. Vineri, dupa liturghie, le aduc acasa. Apa sfintita este buna de leac. In ziua de sambata - numita Sambata Tomii -, femeile se duc la biserica si dau de pomana pentru morti.

 Duminica Tomii

A doua duminica dupa Paste este consacrata mortilor. Se mai numeste Pastile Mici sau Pastile Mortilor. In aceasta zi, la cimitir sunt pomeniti cei care au murit prin inec. Se aprinde o lumanare in jurul careia se aduna toate sufletele celor inecati. In Duminica Tomii, Iisus Hristos s-a aratat Apostolului Toma, care n-a crezut ca Mantuitorul a inviat. S-a convins numai in momentul in care, la indemnul lui Iisus, a pus degetul pe semnul cuielor si pe coasta. Din aceasta cauza, Apostolul mai poarta si numele de Toma Necredinciosul. In Duminica Tomii, in multe locuri este sarbatorit Pastele Blajinilor (denumit si Pastele Rocmanilor). Se zice ca Blajinii sunt un popor crestin care locuieste departe, prin ostroavele marilor, pe unde trece Apa Sambetei. Ei sunt aceia care, cand Moise a deschis drum prin mare, n-au apucat sa treaca. Altii spun ca Blajinii ar trai sub pamant sau chiar langa Rai, intr-un loc unde este tot timpul cald. Nu au case, traiesc sub umbra pomilor, umbla goi si se hranesc cu poame. Sunt evlaviosi si blajini. Isi petrec viata in rugaciune. Dupa moarte merg direct in Rai.
 www.revistafelicia.ro

Tradiții,obiceiuri și superstiții în săptamâna mare(săptămâna patimilor)

Săptămâna mare, numită și săptămâna patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor  Paște. Totodată, săptămâna mare este săptămâna deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte și, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștelor.
Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
Marți,  ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită și Marțea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioșii sunt îndemnați la priveghere, să fie, cu alte cuvinte, pregătiți, în orice clipă să-l întâmpine pe Iisus.
În Marțea Seacă, există superstiția conform căreia țăranii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile. Centrându-se pe termenul generic al săptămânii (a seca, secare, secat), ziua este caracterizată de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicții pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât și pe cea pozitivă (scăldatul ritualic, pentru a seca bolile).
În ziua de miercuri a Săptămânii Mare, denia îl pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător, dar și pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.
În anumite zone, există obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfințește, copiii să meargă cu colindul, la sfârșit primind ouă pentru a le roși.
Joi sau Joia Mare, în această seară este rânduită Denia celor 12 Evanghelii. Ne sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Ca obiceiuri și tradiții, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.
În Joia Mare, există superstiția conform căreia fetele obişnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi  îşi pun sfoara sub pernă ca să-şi viseze alesul.
În Vinerea Mare, numită și Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului, rememorăm aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Iisus. Seara, rememorând momentul aşezării Mântuitorului în mormânt, în biserici se oficiază Denia Prohodului, cortegiul de credincioşi, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării. Totodată, conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, și înconjoară casa ținând în mână lumânarea aprinsă.
În ziua Vinerii Mari, tradiția ne mai spune ca este bine să se țină post negru. În același timp credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.
Alte  superstiții ale Vinerii Mari ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să țese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele.
Sâmbăta Paştelui, ultima zi a Săptămânii Mare, este ziua în care trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt, este zi de reculegere, credincioșii se pregătesc pentru marea veghe. Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunţând că se apropie Învierea.
În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârşit. Credincioşii iau Lumină din Lumină, spun „Hristos a înviat!“ şi răspund „Adevărat a înviat!“, formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălţare.
În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit.  Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiție, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează.
Ca obiceiuri românești și tradiții, în Săptămâna Mare, e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu toţi cei cu care au fost în duşmănie.
traditii-superstitii.ro

Superstiții și obiceiuri de Florii

De Florii, una dintre marile sărbători ortodoxe, elementele crestine si precrestine se îmbină în mod fericit, rezultînd traditii si obiceiuri extrem de pitoresti.
[Image]
Cel care se impărtăseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune când se apropie de preot.

Cu ocazia Mosilor de Florii, femeile coc plăcintele pe care le dau de pomana săracilor ca să nu moară de dorul lor, asa cum a pătit mama lui Lazar. Legendele spun ca oamenii care nu serbează ziua lui Lazar se vor umple de pistrui ca jidanii.

Acum se aerisesc hainele si zestrea.

Inaintea Marii sarbatori de Florii, fetele mari din Banat si Transilvania obisnuiesc sa pună o oglinda si o cămasă curată sub un păr altoit. Dupa răsăritul soarelui sunt luate si le folosesc in farmecele de dragoste si sănătate.

La miezul noptii se fierbe busuioc în apă. Se pun canafi de la prapurile folosite la înmormântarea unei fete mari iar dimineata fetele se spală pe cap cu aceasta fiertură, ca să le crească părul frumos si strălucitor ca firele de la prapuri. Ce rămâne se toarnă la rădăcina unui păr în speranta ca băietii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.

In acelasi timp, daca cineva îndrăzneste să se spele pe cap chiar in ziua de Florii, fără apă descântată si sfintită, riscă să albească.

Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile si viile sunt impodobite ca sa dea roade bogate.

Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si în prima zi de Pasti.

1 Aprilie - Ziua păcălelilor - Datini - Traditii - Superstitii

1 Aprilie - Ziua păcălelilor : este o zi în care se fac glume, farse si păcăleli. Una din presupusele origini  a acestei tradiții este următoarea : în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.

În România, obiceiul păcălelilor de 1 aprilie este împrumutat din vestul Europei şi s-a statornicit încă din secolul al XIX -lea.  

Superstitii de 1 Aprilie :

Tradiţia spune că păcălelile trebuie să fie făcute până la ora prânzului. După ora 12.00, se spune că farsa aduce ghinion celui care păcăleşte.

De asemenea, căsătoria nu este recomandată de 1 aprilie: se spune că bărbatul care se însoară de 1 aprilie va fi sub papuc toată viaţa.

 La noi, se spune ca daca nu păcălesti pe nimeni de 1 aprilie, tot anul până la celalalt 1 aprilie vei fi tu cel păcălit.

Obiceiuri și tradiții de Blagoveștenie

Ziua cucului 

 O mărturie a unui tăran român consemnată de Simion Florea Marian, in lucrarea "Sărbatorile la români", specifica: "Blagovestenia o asteaptă oamenii cu mare bucurie ca sa audă cucul cântând. Cucul cam pe la Buna Vestire pana la San Petru avea multe misiuni de indeplinit; el trebuia sa ne spună viitorul sau sa ne aducă stiri despre iubitii si iubitele noastre".

Toti oamenii satului asteaptau sa audă cucul cântând insă era nevoie sa indeplinească trei conditii: sa aibă banii la ei, sa nu fie flămânzi si sa nu fie supărati.

Când il auzeau pentru prima oara cântând, atunci il intreabau, zicând:


"Cucule,
Puiucule!
Câti ani imi vei dărui
Până ce eu voi muri?"

Flăcăii si fetele tinere adăugau:
"Cucule
Voinicule!
Căti ani imi vei da
Pân m-oi insura (mărita)?

Apoi, fiecare căntat al cucului se număra ca insemnând un an.

In conceptia celor mai multi români, cucul cânta de la Buna Vestie până la Sânziene sau Sân Petru, când se ineaca cu orz si nu mai poate cânta, prefăcându-se in uliu si petrecând astfel până la Buna Vestire viitoare.

Se mai credea ca asa cum este timpul de Buna Vestire asa va fi de Pasti.

Cum era tinuta Buna Vestire?

In Bucovina, Blagovestenia este o sărbătoare tot atat de mare precum Pastile, deoarece dacă n-ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Pastile.

Cât de mare sărbătoare e Buna Vestire si cât de mare e păcatul celui ce lucrează in decursul ei, se poate cunoaste potrivit tăranului român, din imprejurari ca acestea: "dacă măcina cineva in ziua aceasta, si din făina măcinata face mămăliga, si mămăliga aceasta o arunca apoi in apa, pestii nu o mănâncă; dacă ia faina de aceasta si o presară pe un pom, pomul respectiv nu face poame anul acela." (Simion Florea Marian)

Buna Vestire se tine cu cea mai mare sfintenie mai ales de catre femei, pentru ca vestea cea imbucuratoare, a fost adusă de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria.

Unele femei din Bucovina fac in dimineata acestei zile foc in ograda inaintea usii si pun alaturi pâine, sare si apa ca sa se incalzeasca, sa mănânce si să bea apa ingerii. Pâinea si sarea o dau mai apoi de pomană.

Cei mai multi romani din Bucovina cred ca incepând cu Buna Vestire va fi mai cald si mai frumos, de aceea se urca ciobanii in ziua aceasta pe stogul de fân si amenintă cu toporul asupra iernii ca sa fugă, ca iarba-i inverzita si ei au acum unde paste oile lor.

In Transilvania, fiecare familie pregătea in seara de dinaintea Bunei Vestiri clopotei, chibrituri si tămâie. In zori de zi, primul membru al familiei care se trezea mai de timpuriu, lua o oala cu jar, pe care pune tămâie, iesea afara spre a inconjura de trei ori cladirile si a afuma vitele. In timpul acesta făcea zgomot cu clopotelii legati la picior. Dupa aceasta mergea la pomi, si, făcaâd sub ei focuri slabe, căuta sa vadă care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se parea ca nu va rodi il atingea de trei ori cu taisul toporului, zicând: "Daca nu rodesti, te tai!"

Simion Florea Marian aminteste faptul ca potrivit acestei credinte "focul din oala atrage caldura verii, tămâia alungă si depărteaza serpii de pe lângă casă, iar focul de sub pomi dezmorteste si readuce in fire organele nutritive deja pierdute."

O alta credinta foarte răspândită spune ca daca in această zi ouă vreo găină, gâscă sau rată, atunci "ouăle nu sunt bune de pus sub closcă, pentru ca nu ies pui cumsecade dintr-insele. Tot in aceasta zi se scot afara stupii care nu s-au scos in ziua de Alexii, si se scot afară vitele de prin grajduri si se lasă la soare, ca sa fie sănătoase peste tot anul.

Incepând cu Buna Vestire, femeile din Banat se duc in pădure si aduc lemne pe care le păstrează apoi pentru Joia cea Mare.

Blagovesnicul - Sfantul Arhanghel Gavriil

Sărbătoarea Bunei Vestiri continua, a doua zi (26 martie), cu sărbătoarea Sfantului Arhanghel Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea buna a intruparii Domnului. Sfantul Arhanghel Gavriil este numit de către cei mai multi romani din Bucovina, Blagovesnicul.

Este o sărbătoare tinuta mai ales de catre femei pentru ca Arhanghelul a adus vestea Maicii Domnului. Femeile nu lucrează in aceasta zi, mai ales prin casă, pe când barbatii lucrează afară. Ca si Blagovestenia, sărbătoarea era considerata neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor si plantelor: nu se puneau clostile sau se credea ca din ouale ouate in aceasta zi nu ies pui; vacile nu se "goneau"; nu se semana porumbul (Moldova, Bucovina).

Un alt obicei, prevedea ca oamenii sa continue a manca peste si in această zi, "nu numai pentru hrana, ci pentru a fi sănătosi ca pestele in tot timpul anului."

Radu Alexandru

Obiceiuri din Postul Mare

Obiceiuri din Postul Mare

Pregatirea spirituala pentru sarbatoarea Pastelui incepe din ultima saptamana a Caslegilor de iarna, numita de popor si Saptamana Alba. In acest interval de timp nu se mananca came, este permis a se consuma oua, lapte si produse obtinute din lapte dar nu se fac nunti sau alte petreceri cu muzica.

Saptamana Alba se termina cu Duminica Lasatului de Sec care, candva, era o adevarata sarbatoare familiala si chiar comunitara, inca din preziua acestei duminici, femeile pregateau bucate pentru masa nocturna la care participau toti membrii familiei si invitatii acesteia: vecini, rude, prieteni. Petrecerea nocturna purta numele de Lasatul Secului si continua pana catre miezul noptii, moment in care fiecare mesean manca in mod ritualic cate un ou zicand: "ousor, ousor, sa-mi fie postul mai usor".

In Duminica Lasatului de Sec fetele si flacaii ramasi necasatoriti in caslegile de iarna erau luati in deradere in cadrul unui obicei numit strigarile de peste sat. Flacaii se adunau in cete, se urcau pe inaltimile satului de unde slobozeau roti mari din paie aprinse si-i satirizau, prin strigaturi sub forma de dialog, pe cei ramasi necasatoriti.

Prima zi de dupa Lasatul Secului se numea Lunea curata, zi in care femeile nu lucrau nimic in afara de spalatul ritual al vaselor pe care, mai apoi, le urcau in podul caselor. Tot in aceasta zi, dupa petrecerea bahica nocturna, unul dintre membrii familiei se scula mai de dimineata, lua fata de masa cu firimiturile ramase de la ospat, iesea cu ea afara si arunca resturile de mancare pasarilor din curte zicand: "Veniti pasari sa va dau si voua din bucatele mele cu care prind postul, dar si voi sa prindeti post de la bucatele de vara". Acest ritual avea scop profilactic si apotropaic, de aparare a viitoarelor recolte de atacul pasarilor.

Martea din prima saptamana a Postului Mare era numita si Martea stramba sau Spolocania. In aceasta zi femeile luau furca de tors si mergeau la crasma satului pentru a se "clati" cu tuica de mancarea de frupt (de dulce). Aici, ele beau rachiu fiert cu piper in credinta ca le va creste canepa mare, iar pentru a fi sigure de aceasta reusita aruncau cu paharul de bautura in tavan zicand: "atata sa creasca canepa in vara".

In aceasta zi se manca doar paine nedospita si se bea moare de varza acra.

In prima sambata din Postul Mare se sarbatorea Ziua lui San - Toader, sfant care a fost canonizat de catre biserica ortodoxa datorita faptelor sale dar pe care traditia populara il tine de teama pedepselor aplicate tuturor celor care nu-l respectau. San - Toader si caii ce-l insoteau rupeau, conform traditiei, lantul lui Sant - Ion pentru a lasa drum liber anotimpului calduros. Ei pazeau Soarele pentru a evita fuga acestuia catre miaza - noapte si pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea,vesnica.

Cailor lui San-Toader le erau consacrate de la cinci pana la douasprezece zile, incepand cu Lunea Curata, Saptamana Alba fiind cunoscuta si sub numele de Saptamana Cailor lui San - Toader. Conform credintei populare, caii lui San -Toader sunt fiinte mitice hipomorfe, cu aspect de flacai dar care au coada, ascunsa in itari, si copite, ascunse in opinci. Ei introneaza ordinea la inceputul Postului Mare, inchizand sezatorile si petrecerile. In noptile Cailor lui San - Toader, fetele nu mergeau la sezatori, se inchideau in case si rasturnau cu gura in jos toate vasele pentru a impiedica aceste spirite naprasnice sa se ascunda in ele.

Cel mai important, dar si cel mai temut, dintre cai este San - Toaderul cel Schiop sau San - Toaderul cel Mare celebrat in sambata Saptamanii Albe.

In saptamana numita a Cailor lui San - Toader, femeile nu urzeau,"pentru a nu li se incurca firele", si nu torceau, ca "sa nu te calce caii".

In sambata lui Toader, inainte de rasaritul soarelui, fetele se duceau in padure, in locuri curate, "unde nu ajung gainile si nu se aud cainii", si cautau radacini de iarba mare sau popalnic. Cand sapau aceste plante, in locul de unde luau radacinile puneau sare, faina sau alte produse. Intoarse acasa, fetele fierbeau aceste radacini iar cu lesia rezultata se spalau pe cap in credinta ca le va creste parul mare si frumos. Dupa spalarea capului, in timp ce se pieptanau, fiecare zicea: "Toadere, San - Toadere,/Da cosita fetelor cat coada iepelor/Si chica pruncilor cat coama cailor".

Tot in dimineata Sambetei lui San - Toader, se mai obisnuia ca fetele sa adune din ieslea cailor strohul de fan, il fierbeau in vase curate si se spalau cu fiertura astfel obtinuta pe cap, in credinta ca vor avea parul frumos si bogat si vor fi placute flacailor.

Un alt obicei din aceasta zi, pastrat pana tarziu in Bucovina, era acela al tunderii coamei la vitei si manji si al cozilor la iepe (actiune cunoscuta sub numele de costrujire), parul rezultat fiind pus in musuroaiele de furnici pentru ca "animalele din gospodarie sa se inmulteasca precum furnicile".

In sambata de San - Toader se facea coliva de grau (Coliva lui San - Toader) care se ducea la biserica unde se sfintea si se impartea copiilor sau oamenilor saraci. Din aceasta sambata incepeau slujbele speciale pentru morti, slujbe ce aveau loc in fiecare sambata din Postul Mare si se terminau in Joia Mare.

In Sambata lui San - Toader se desfasura, astfel, un scenariu complex de innoire simbolica a timpului calendaristic, celebrat alta data, mai ales in mediile pastorale, la inceput de primavara.

Din martea de dupa Lasatul Secului incepe Postul Mare propriu-zis, ce dureaza sapte saptamani, etapa calendaristica in care nu se consuma carne, lapte, branza si oua, alimentatia bazandu-se integral pe produsele vegetale. In aceasta perioada in gospodariile traditionale se desfasura o intensa activitate in domeniul industriei textile casnice. Se torcea de zor, se tesea iar femeile tinere si fetele isi coseau, pe ascuns, frumoasele camasi cu care se imbracau in ziua de Pasti.

Mijlocul Postului Mare este marcat prin ziua numita Miezul Paresimilor. Local, in Bucovina, denumirea acestei sarbatori a incetat sa mai exprime impartirea Postului in parti egale, devenind Miezul Paretilor in sensul de pereti despartitori.

Aceasta sarbatoare cade intotdeauna intr-o zi de miercuri. Ziua oferea, alta data, gospodinelor prilejul de a numara ouale stranse pana atunci si de a evalua numarul de oua de care aveau nevoie pentru buna pregatire. a Sarbatorii Pascale De asemenea, femeile socoteau acum cat s-a tors din cantitatea totala de canepa, apreciind data aproximativa cand urma sa se termine operatia, intrucat era obligatoriu ca aceasta activitate sa se incheie pana la Joia Mare.
 http://www.crestinortodox.ro