(MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE)
A
AFIN-semnifică nevoia de spațiu deschis.
Leac ideal contra diareei(fructele și frunzele),dureri de stomac,boli de piept,inimă.
ALBĂSTRELE-exprimă delicatețe.
Se plămădeau în vin și bere pentru cei ce nu puteau urina,iar pisate ca purgativ.
Ceaiul pentru răceli.
Zeama de rădăcină-pentru bolile de piele.
Fiertura vindecă de ochi albaștri.
ALUN-bunătate,sinceritate.
Leac băbesc contra vătămăturii(alune pisate,puse în rachiu cald,amestecat cu untdelemn).
Ceaiul din floare-în boala de piept.
Băi de alun făcute copiilor slăbănogi,ca să-i întărească.
Vrăji făcute,,călare pe băț de alun,,de fete,ca să se mărite cu iubitul.
Nuiaua de alun,în descântece e... nașul șarpelui,ca să nu muște.
ANASON-ceartă,nenorocire.
Leac vechi contra răcelii,răgușelii(ceai din frunze,semințe,decoct).
Bun și pentru bolile de stomac,intestine.
Fiert în vin era folosit împotriva mușcăturilor de șarpe.
Semințele în furajarea vacilor,ca să dea mult lapte.
ANGHINARE-prevestește o catastrofă.
Ceaiul din frunze-în boli de ficat,splină.
Extractul se folosește în afecțiuni hepatice,colite,alergie.
ARDEI-grijă față de sănătate.
Leac popular contra junghiurilor,durerilor de mâini și picioare(pisat și pus nouă zile în spirt).
Bătrânele,altădată, dădeau bolnavului de friguri vin roșu amesctecat dens cu iuțeală de chipăruș.
Mureau ploșnițele din casă dacă afumai tare cu ardei.
La nunțile oltenești,dacă mireasa era virgină,soacra îi punea la gât un șirag de ardei roșii.
ARȚAR-înseamnă prudență.
Frunzele și coaja copacului-folosite la vopsitul în negru.
Fructele și decoctul cojii-contra diareei și hemoragiilor.
Unguent pentru răni.
Pentru ,,dor de inimă,,se fierbeau flori de arțar și se beau de tineri.
A
AFIN-semnifică nevoia de spațiu deschis.
Leac ideal contra diareei(fructele și frunzele),dureri de stomac,boli de piept,inimă.
ALBĂSTRELE-exprimă delicatețe.
Se plămădeau în vin și bere pentru cei ce nu puteau urina,iar pisate ca purgativ.
Ceaiul pentru răceli.
Zeama de rădăcină-pentru bolile de piele.
Fiertura vindecă de ochi albaștri.
ALUN-bunătate,sinceritate.
Leac băbesc contra vătămăturii(alune pisate,puse în rachiu cald,amestecat cu untdelemn).
Ceaiul din floare-în boala de piept.
Băi de alun făcute copiilor slăbănogi,ca să-i întărească.
Vrăji făcute,,călare pe băț de alun,,de fete,ca să se mărite cu iubitul.
Nuiaua de alun,în descântece e... nașul șarpelui,ca să nu muște.
ANASON-ceartă,nenorocire.
Leac vechi contra răcelii,răgușelii(ceai din frunze,semințe,decoct).
Bun și pentru bolile de stomac,intestine.
Fiert în vin era folosit împotriva mușcăturilor de șarpe.
Semințele în furajarea vacilor,ca să dea mult lapte.
ANGHINARE-prevestește o catastrofă.
Ceaiul din frunze-în boli de ficat,splină.
Extractul se folosește în afecțiuni hepatice,colite,alergie.
ARDEI-grijă față de sănătate.
Leac popular contra junghiurilor,durerilor de mâini și picioare(pisat și pus nouă zile în spirt).
Bătrânele,altădată, dădeau bolnavului de friguri vin roșu amesctecat dens cu iuțeală de chipăruș.
Mureau ploșnițele din casă dacă afumai tare cu ardei.
La nunțile oltenești,dacă mireasa era virgină,soacra îi punea la gât un șirag de ardei roșii.
ARȚAR-înseamnă prudență.
Frunzele și coaja copacului-folosite la vopsitul în negru.
Fructele și decoctul cojii-contra diareei și hemoragiilor.
Unguent pentru răni.
Pentru ,,dor de inimă,,se fierbeau flori de arțar și se beau de tineri.
