sâmbătă, 11 februarie 2012

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

N
NALBĂ-binefacere de la prieteni.
Rădăcină fiartă cu lapte era pusă de lecuitoare la orice bube,ca să spargă.
Ceaiul sau decoctul din flori,frunze,rădăcini-contra tusei,durerilor de piept și nădușelii.
Pentru răceală la plămâni-ceai de nalbă cu flori de soc.Se mai lua pentru încetarea hemoragiilor.

NARCISE-amor propriu,egoism.
Ceaiul se folosea la dureri de piept,în aprindere la plămâni,pentru suspin și,, bătaie de inimă,,.

NEGHINĂ-viciul te trădează.
Semințele pisate se luau ca vin în purgativ.
Rădăcina și făina de neghină,fierte în vin,se luau de pântecarie.
În credințele populare,neghina( crescută în grâu)era de rău augur.

NUC-semnifică însănătoșire.
Leac folosit adesea de Baba Doftoroia.
Mai întâi,frunzele la băi contra reumatismului,bube pe trup,râie și alte boli asemănătoare.
Frunzele se fierbeau,în unele părți,în lapte și se luau dacă te durea stomacul.
Cu frunzele fierte și calde de nuc lecuitoarea înfășura burta femeii,ca să-i ușureze nașterea.
Superstiție: să nu tai nucii,că-i rău de moarte.Se pot tăia însă numai atunci când au trunchiul gros cât trupul omului ce-i taie.

NUFĂR-răceală în iubire.
Se întrebuința contra bolilor de piept rizomul gros,scos din mâlul bălților cu niște cosoare lungi.
Siropul și dulceața din flori erau calmante și ușor narcotice.

NU-MĂ-UITA-bucurie efemeră.
Planta cu flori albastre e frumoasă,dar n-are calități terapeutice.


O
ODOLEAN-gelozie,ceartă,
Lecuitoarea de altădată,spăla toamna rizomul,îl usca și-l păstra în loc ferit de pisici.
Ceaiul-pentru liniștirea nervilor.
Pentru hipertensiune și ,,inimă mărită”se folosea rădăcina de odolean pisată cu rădăcină de ferigă dulce.
Rădăcina plămădită-n rachiu era folosită în bolile neuropsihice(isterie,palpitații).
În magie,odoleanul avea puteri protectoare contra supranaturalului.
În afară de usturoi,o buruiană care te scapă de furia ielelor,duhuri necurate,era rădăcina de odolean purtată în sân.

ORZ-dragoste sinceră.
Orzul fiert în lapte dulce se întrebuința contra tusei; fiert în apă,ca gargară contra durerilor de gât; fiert în vin se dădea lehuzelor să se întărească.

OVĂZ-afacere bună.
Ca și orzul,este bun la tuse(mai ales...măgărești),folosindu-se decoctul semințelor.
Semințele se mai foloseau contra reumatismului.
Ideal contra diareei.