Blue and Gold Pictures, Images and Photos

luni, 13 februarie 2012

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE



R
RAPIȚĂ-modestie.
Florile foloseau la vopsit în galben,uleiul le iluminat: fără calități terapeutice.

RIDICHE-îndestulare.
Leac contra tusei.
Babele scobeau o ridiche mare,puneau în ea miere,se cocea și bolnavul bea dimineața câte o linguriță.
Zeama-contra durerilor de pântece și veninului.

ROSTOPASCĂ-prezență plăcută.
Sucul lăptos al plantei era leac bun contra negilor,punîndu-se de mai multe ori pe ei.
Folosită de lecuitoare și la bube,mătreață,dureri de picioare,friguri,blenoragie.
Până și rândunelele folosesc rostopasca atunci când o dau puilor din cuib care au orbit, redându-le vederea.




S
SALCIE-respect.
Frunzele și coaja contra frigurilor,reumatismului.
Lujerii tineri,dospiți în țuică,se dădeau contra durerilor de stomac.
Superstiție: pe cine-l bați ,de Florii,cu mâțișori de salcie aduși de la biserică,nu-l mai dor urechile în timpul anului.

SALCÂM-pudoare păguboasă.
Florile adorate de albine se puneau uscate și sfărâmate pe răni,arsuri.
Ceaiul-contra tusei,nădușelii,durerilor de piept,de burtă,de ulcel,dar și la insomnii.

SECARĂ-pierdere de bani.
Făina de secară,frământată cu ulei-la gâlci.
La junghiuri-o turtă de făină stropită cu spirt și ulei,presărată cu lămâie și piper pisat,se punea jumătate pe piept,jumătate pe spate.
O rețetă băbească pentru vătămătură(hernie): cu făină de secară,piper negru,rachiu,untdelemn și ciolan de cal,de câine ars și pisat,totul făcut praf ca făina și pus pe o bucată de pânză.Se leagă vătămătura trei zile.
În Bucovina se spune ca secara-i a țiganului.

SIPICĂ-gelozie,sentimente slabe.
Decoctul tulpinilor florifice era folosit la spălături contra bubelor.

SOC-pierderea unui prieten.
Din flori-un suc răcoritor.
Ceaiul din flori-contra tusei.
Se bea în loc de apă și de bolnavii de astm,stomac,ficat,vezica biliară.
Băi fierbinți contra reumatismului.
Frunzele crude se așezau pe bube.
Boabele negre se puneau în palincă și se luau contra frigurilor.
Ceaiul de boabe-contra herniei.

SPANAC-răbdare,reușită.
Frunzele erau puse de lecuitoare pe bube și tăieturi.

SPÂNZ-dispreț,afront.
Planta veninoasă,adică rizomul fiert în rachiu de drojdie,se ținea în gură contra durerilor de măsele.
Și oblojeli la degerături.
Cu decoctul rizomului spălături pentru sifilis.
Se lua cu grijă și intern ,de pildă la hernie.

STEJAR-amor sincer.
Contra durerilor de dinți-coaja de stejar fiartă cu piatră acră se ținea în gură.
Coaja,crenguțele și frunzele-în scăldători.
Cu decoctul scoarței se spălau rănile și hemoroizii.
Ceaiul din rămurele-contra hemoragiilor la femei.
Cu decoctul-spălături la picioare contra transpirației,reumatismului.
Ghinda prăjită și râșnită-la copii,cu apă,în diareee,ca să-i „strângă”.

SULFINĂ-înseamnă noutăți apropiate.
Lăutori contra durerilor de cap.
Babele indicau să se lege sub maramă planta ruptă luni dimineața.
Ceaiul de flori-în boli neuropsihice,insomnii.
Și în durerile de ochi.
Tulpinile fiarte cu apă-contra vărsăturilor.
Femeile o puneau între haine pentru mirosul plăcut,contra moliilor și ploșnițelor.

SUNĂTOARE-soartă fericită.
Contra bubelor dulci.
Ceaiul-contra tuberculozei.
Se dădea și celor bonavi de spaimă.

ȘTIR-credință.
Altădată,lecuitoarele îi dădeau întrebuințare medicinală,deoarece avea proprietăți calmante.