vineri, 10 februarie 2012

Limbajul plantelor

MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE

M
MAC-liniște,sănătate.
Ceaiul din capsulele uscate ori semințele fierte în lapte se dădeau copiilor pentru somn.
Cei care altădată aveau gușă.înghițeau în postul mare câte o linguriță dimineața de semințe de mac.
Superstiții;miresele ce mergeau la cununie,puneau în papuci atâtea fire de mac câți copii doreau să nască.
Semințele de mac se turnau în fântâni ca să plouă.

MARGARETE-candoare,
Cu fiertura de flori-băi contra mâncărimilor de corp și paraliziei.

MĂCIEȘ-somnul inimii.
Ceaiul de măcieșe uscate se lua contra tusei,răgușelii,nădușelii.
Se dădeau copiilor când aveau colici.
E bun contra diareei,crizelor de ficat.

MĂR-invidie,nedreptate,ispită.
Crenguțele de măr se fierbeau și se făceauoblojeli contra bubelor dulci.
Merele coapte sunt bune contra tusei.

MĂRAR-forță.
Există ceai de mărar contra durerilor de cap.
Ceaiul de semințe de mărar-contra astmului cardiac.
Sămînța pisată se dădea copiilor contra limbricilor.
Femeile care n-aveau lapte fierbeau păsat cu sămânță de mărar și beau zeama(bun și pentru vaci).

MĂSĂLARIȚĂ-suferință,dușmani.
Leac pentru durerea de dinți.
Băi contra insomniilor la copii.
Babele credeau că șoarecii se izgonesc dacă pun rădăcini.

MĂSLIN-pace și împăcare.
Pisate cu sâmburi cu tot,amestecate cu seu de oaie și mămăligă caldă,amestecătura se punea la gât,contra gâlcilor.
Sâmburele e bun și contra diareei și diabetului.

MĂTRĂGUNĂ-sărăcie,necazuri.
Cu frunzele aprinse se trata tusea.
Frunzele plantei veninoase,unse cu grăsime se puneau pe umflături și făceau bine bolnavului.
Rădăcina plămădită se folosea contra reumatismului.
O superstiție:îți pierzi auzul dacă rupi din pământ o mătrăgună.

MEI-bogăție,abundență.
Bun la gâlci,obrinteli(infectare răni).

MESTEACĂN-fericire în familie.
Ramurile verzi se pun cu un capăt în foc,iar seva ce iese prin celălalt capăt e bună doctorie pentru pecingine.
Fetele se ungeau cu această sevă ca să le crească părul lung.

MURE-plictiseală.
Frunza și rădăcina,uscate,pisate și amestecate cu vin alb,se luau contra durerilor de șale.

MUȘCATĂ-vorbe rele.
Frunzele plantei ornamentale se puneau pe bube,precum și la urechi,în credința că ar fi un leac bun contra durerilor de măsele.
Pețiolul frunzelor,tăiat în bucăți de 2 cm,se folosea ca supozitor,contra constipației la copiii mici.