MIC DICȚIONAR DE ÎNȚELESURI,LEACURI BĂBEȘTI,CREDINȚE POPULARE
T
TARHON-amor reciproc.
Această plantă aromatică alimentară se mânca pe inima goală sau se bea ceai din frunze,pentru poftă de mâncare.
Ceaiul din tulpini și frunze-în boli de rinichi.
TEI-iubire conjugală.
Ceaiul din flori de tei-la tuse ,bronșite,astm,alte afecțiuni pulmonare.
Amestecat cu pojarniță-la dureri de inimă,dar și la dureri de cap,amețeli,indigestii.
Este un bun calmant.
Babele,pe timpuri,indicau femeilor cu pierderi mari de sânge să bea apă de cărbune de tei pisat.
Ramurile-în scăldătorile contra reumatismului.
TRANDAFIR-iubire și frumusețe.
Uleiul-în cosmetică.
Ceaiul de petale-în răceală,gripă,nădușeli de piept.
Roua de trandafiri sau apa în care se țineau petalele-contra durerilor de ochi.
Oțetul de trandafirr se dădea să-l miroase cei leșinați.
Dulceața din petale de trandafir se dădea celor bolnavi de piept să se întărească.
TRAISTA-CIOBANULUI-plăcere mare.
Această buruiană dăunătoare era,totuși folositoare pentru babele doftoroaie.
Ceaiul de tulpini-contra frigurilor,în bolile căilor urinare.
TRESTIE-voluptate.
Babele foloseau planta de baltă.
Decoctul vârfurilor florifere și din rădăcini-la umflături,oblojeli de răni,inflamații.
TRIFOI-agitație.
Din flori-un ceai contra durerilor de stomac.
Planta întreagă se folosea pentru„poală albă”(leucoree)
Babele îl puneau în scăldători pentru întărirea celor slăbiți de boli.
TUTUN-uitare.
Planta veninoasă era folosită nu numai pentru țigări și pipe,dar și în combaterea bolilor.
Decoctul se ținea în gură contra durerilor de măsele.(Unii pun și astăzi tutun în carii).
Unele babe ziceau că-i de ajuns să ții fum de tutun în gură și-ți trece durerea .
Frunzele se puneau pe bube ori în scăldători.
Babele-l spălau cu zeamă de tutun pe cel bolnav de sifilis,precum și umplut de râie.
Tutunul alungă păduchii și moliile.
Ț
ȚELINĂ-virilitate,acțiune laborioasă.
Lecuitoarele îl indicau pentru creșterea potenței.
Ceaiul din tulpini-contra retenției urinare.
Ceaiul din frunze-în tuse,răgușeală,pietre la ficat,reumatism.
Rădăcina crudă,răzuită,se dădea contra tensiunii arteriale.
T
TARHON-amor reciproc.
Această plantă aromatică alimentară se mânca pe inima goală sau se bea ceai din frunze,pentru poftă de mâncare.
Ceaiul din tulpini și frunze-în boli de rinichi.
TEI-iubire conjugală.
Ceaiul din flori de tei-la tuse ,bronșite,astm,alte afecțiuni pulmonare.
Amestecat cu pojarniță-la dureri de inimă,dar și la dureri de cap,amețeli,indigestii.
Este un bun calmant.
Babele,pe timpuri,indicau femeilor cu pierderi mari de sânge să bea apă de cărbune de tei pisat.
Ramurile-în scăldătorile contra reumatismului.
TRANDAFIR-iubire și frumusețe.
Uleiul-în cosmetică.
Ceaiul de petale-în răceală,gripă,nădușeli de piept.
Roua de trandafiri sau apa în care se țineau petalele-contra durerilor de ochi.
Oțetul de trandafirr se dădea să-l miroase cei leșinați.
Dulceața din petale de trandafir se dădea celor bolnavi de piept să se întărească.
TRAISTA-CIOBANULUI-plăcere mare.
Această buruiană dăunătoare era,totuși folositoare pentru babele doftoroaie.
Ceaiul de tulpini-contra frigurilor,în bolile căilor urinare.
TRESTIE-voluptate.
Babele foloseau planta de baltă.
Decoctul vârfurilor florifere și din rădăcini-la umflături,oblojeli de răni,inflamații.
TRIFOI-agitație.
Din flori-un ceai contra durerilor de stomac.
Planta întreagă se folosea pentru„poală albă”(leucoree)
Babele îl puneau în scăldători pentru întărirea celor slăbiți de boli.
TUTUN-uitare.
Planta veninoasă era folosită nu numai pentru țigări și pipe,dar și în combaterea bolilor.
Decoctul se ținea în gură contra durerilor de măsele.(Unii pun și astăzi tutun în carii).
Unele babe ziceau că-i de ajuns să ții fum de tutun în gură și-ți trece durerea .
Frunzele se puneau pe bube ori în scăldători.
Babele-l spălau cu zeamă de tutun pe cel bolnav de sifilis,precum și umplut de râie.
Tutunul alungă păduchii și moliile.
ȚELINĂ-virilitate,acțiune laborioasă.
Lecuitoarele îl indicau pentru creșterea potenței.
Ceaiul din tulpini-contra retenției urinare.
Ceaiul din frunze-în tuse,răgușeală,pietre la ficat,reumatism.
Rădăcina crudă,răzuită,se dădea contra tensiunii arteriale.
